STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, MACROECONOMIE, INTERNATIONAL, P.I.B. & STATISTICI

Global Economic Outlook 2014-2020: Viitorul economiei mondiale în contextul noii realități economice și geopolitice

Potrivit studiului Global Economic Outlook 2014-2020 realizat de firma de consultanță ATKearney, economia mondială a trecut de la Marea Recesiune către o perioadă de creştere mai stabilă, analiștii estimând un avans anual real de 3-4% pentru perioada 2014-2020.

Studiul arată că economiile emergente vor continua să crească cu mai mult de 4%, în timp ce rata de creştere a economiilor dezvoltate va trece pragul de 2% pentru prima dată din 2010.

Statele Unite au din nou creştere economică, dar Europa încă nu a reuşit să abordeze complet nucleul crizei financiare, iar redresarea economică a Japoniei va fi determinată de reformele structurale din 2014.

rggFirma de consultanță se aşteaptă la o răsturnare de situaţie în 2014 bazată pe alegerea de politici cheie, pe măsură ce guvernele se luptă cu reformele structurale şi cu diminuarea câștigurilor din stimulii monetari.

De asemenea, analiza evidențiază că noul val de creştere mondială va porni de la cele 10 pieţe cheie de creştere, aşa-numitele “2020-10,” cu sprijinul unei varietăţi de pieţe din Africa Subsahariană.

Ca rezultat al acestei creşteri economice, fluxurile internaţionale de bunuri şi capital vor depăşi nivelul înregistrat înainte de Marea Recesiune

fdiÎnainte de criza economică mondială din 2008, fluxul de Investiții Străine Directe (ISD) a fost în principal direcţionat către economiile dezvoltate. Însă, între 2008 şi 2013, pieţele emergente au depăşit economiile dezvoltate în ceea ce priveşte afluxul de ISD.

Privind înspre 2020, economiile dezvoltate vor conduce creşterea mondială de ISD la valoarea de 2,5 trilioane de dolari. Studiul arată că acordurile de liber schimb negociate în prezent ar putea deveni esenţiale pentru deblocarea comerţului multilateral, actualmente stagnant.

Vectorii importanţi ai creşterii economice se schimbă din nou în timp ce intrăm într-o nouă epocă, după un deceniu de instabilitate

În perioada de boom economic (2003-2007), economiile avansate erau pilonii creșterii economiei globale, iar economiile emergente creșteau datorită exporturilor.

Între 2008-2013, piețele emergente au continuat să crească, însă fără ajutorul economiilor avansate, care s-au diminuat sau au stagnat. În această perioadă, creșterea globală era dată de stimuli fiscali nesustenabili din China și alte state, precum și de relaxarea monetară a SUA.

Începând cu 2014 și până în anul 2020, ratele de creștere se vor stabiliza, iar potențialul de creștere va fi scos la suprafață de reformele structurale proactive.

Anul acesta, economiile dezvoltate – sub conducerea SUA – vor depăşi economiile emergente în ceea ce priveşte contribuţia la PIB-ul mondial

contrbÎn intervalul 2014-2018, economiile dezvoltate vor contribui la creşterea economică mondială mai mult decât economiile emergente, pentru prima dată de la Marea Recesiune.

Viziunea economică a SUA este mai puternică, susţinută de creşterea sectorului privat, de stabilitatea sectorului financiar şi de creşterea cererii.

Viziunea de creştere economică a Zonei Euro rămâne fragilă, dar s-ar putea îmbunătăţi pe măsură ce piața de credit se consolidează. În Zona Euro există potenţial de creştere substanţial, în condiţiile în care un nivel de încredere mai ridicat şi pieţe de credit mai puternice determină creşterea nivelului de investiţii în active subevaluate.

În Japonia, Abenomics (n.r. politicile economice promovate de Shinzo Abe, prim-ministrul Japoniei) par să dea roade, însă rezinstenţa politică la reforme încă trebuie depăşită. Dacă ţintele de inflaţie sunt atinse fără o revenire susținută a creșterii economice, economia Japoniei ar putea întâlni noi obstacole.

În perioada 2014-2018, creşterea pieţelor emergente va fi mai scăzută şi mai divergentă comparativ cu perioada anterioară

emerg

Aceasta este susţinută de către China, unde creşterea economică va scădea de la o medie anuală de 9% în intervalul 2008-2013 la aproximativ 7% până în 2020. Abilitatea Chinei de a-şi reduce dependenţa de investiţii pentru creştere economică şi de a realiza aterizarea lină pe care şi-o doreşte este dominată de incertitudine pe termen-mediu.

bricTotuşi, perspectiva de creştere pentru pieţele emergente încă o depăşeşte pe cea a economiilor dezvoltate, astfel încât pieţele emergente îşi vor mări în continuare cota de participare la producţia economică globală.

China va continua să conducă statele BRICs pe termen scurt, dar India ar putea să preia conducerea grupului pe termen lung.

Eficienţa politicilor naţionale şi a reformei structurale va fi esenţială în determinarea rezultatelor economice până în 2020

Aceste reforme trebuie să adreseze probleme din mediul de afaceri, educație, politica fiscală, guvernanță, infrastructură, administrație și de inegalitate socială.

De asemenea, pentru fiecare ţară, întrebarea cheie este dacă sistemul politic poate identifica şi aborda alegerile dificile, dar necesare pentru o creştere pe termen lung.

Economia mondială revine la perioadă de creştere mai puternică, însă identificarea oportunităţilor specifice va fi mai dificilă decât în deceniul trecut. Reformele structurale vor fi determinante atât pentru economiile avansate cât şi pentru cele emergente.

Viitorul val de creştere mondială nu va fi generat numai de recuperarea continuă a SUA, ci şi de zece pieţe emergente cheie

new wave

Din Europa, doar Polonia face parte dintre aceste 10 piețe. Economia diversificată a Poloniei, reglementările favorabile mediului de afaceri, precum şi forţa de muncă calificată o recomand ca o piaţă de creştere puternică.

Nota EconomicZoom: Daca am considera si Turcia o tara din Europa (geografic este partial, insa economic este cert, pe baza acordului cu UE si a fluxurilor generate de acesta in comert si investitii), observam ca cele 10 piete de crestere apartin astfel: 4 din Asia, 4 din America Latina si 2 din Europa.

doing business

În plus faţă de aceste 2020-10 pieţe ale noului val, Africa Subsahariană va antrena din ce în ce mai mult economia mondială. Economia Africii Subsahariene a crescut la o rată anuală medie de 4,9% între 2008 şi 2013, depăşind orice altă regiune, cu excepţia Asiei.

În ciuda perspectivei optimiste asupra mediului economic global, ATKearney a identificat riscuri semnificative care ar putea produce şocuri economice:

  • Faptul că Fed şi-a redus programul de cumpărare a obligaţiunilor ar putea genera riscuri în sistemul financiar şi în macroeconomia SUA;
  • Anumite piețe emergente sunt vulnerabile la ieșirile de capital, determinate fie de reducerea programului Fed sau de alte schimbări financiare;
  • Deşi criza din zona euro a încetat, au rămas vulnerabilităţi esenţiale care ar putea genera un nou val de instabilitate;
  • Deflaţia şi chiar inflaţia au rămas riscuri esenţiale pentru pieţele dezvoltate, în special pentru zona euro;
  • Riscul unei regres al economiei chineze este redus, dar ar avea consecinţe importante la nivel naţional cât şi pentru restul lumii;
  • Resursele naturale limitate ar putea slăbi perspectiva economică pentru 2020, dacă au loc şocuri negative;
  • În acest mediul global fragil, mai multe puncte geopolitice importante prezintă riscuri semnificative: tensiunile din Rusia, războiul civil din Siria, instabilitatea din Coreea de Nord, tensiunile China-Japonia, disputele maritime din China de Sud, instabilitatea din Asia Centrală, instabilitatea crescândă din Africa, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

 

 

* Toate graficele sunt preluate din studiul Global Economic Outlook 2014-2020 al A.T. Kearney’s Global Business Policy Council.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.