STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, MACROECONOMIE, Finante & Servicii Profesionale, P.I.B. & STATISTICI, Buget & Finantare Deficit, Balanta de Plati & Politica Valutara

Valentin Lazea / Sabia cu două tăișuri a datoriei externe și statele care pot să o mânuiască

Autor:Valentin Lazea– Cursdeguvernare.ro

Ce înseamnă o datorie externă mare? Depinde: depinde cum o mânuiești, ce faci cu ea, care e calitatea creșterii economice pe care o contrapui calendarului de plăți.

Și mai depinde de credibilitate: consecvența politicilor și ritmul reformelor structurale. Să ne uităm din acest punct de vedere la situația României, în contextul nu doar european, ci și mondial.

*

Un mare economist român spunea că singurul loc unde statistica nu poate să cosmetizeze adevărul este în conturile externe: datoriile contractate pe plan internațional sunt clare pentru toată lumea.

Spre deosebire de acestea, conturile interne se pretează la o multitudine de manipulări. Dacă Produsul Intern Brut (în termeni nominali) pare dificil de realizat, întrucât creșterea reală a economiei este mai mică decât cea preconizată, se poate recurge la creșterea inflației – de exemplu, prin ajustarea prețurilor administrate –astfel încât PIB nominal să crească mai mult pe seama inflației şi mai puțin pe seama PIB real.

Dacă deficitul bugetar dă semne că ar putea fi depășit, se poate recurge fie la (clasicele) tăieri de investiții, fie la amânarea unor cheltuieli pentru anul calendaristic următor. Dacă rata șomajului tinde să depășească estimările, se poate recurge la acea definiție a șomajului care îi exclude din calcul pe șomerii ce nu mai beneficiază de indemnizație, dar nici nu caută în mod activ de lucru. Şi aşa mai departe…

E posibil ca percepția publică să fi internalizat acest adevăr – că deficitele externe nu pot fi manipulate statistic – dar acest fenomen necesită o confirmare prin cercetări de specialitate.

O altă problemă asupra căreia percepția publică pare a fi divizată este legată de rolul agențiilor de rating în reflectarea corectă, nepărtinitoare a fundamentelor economice ale unei ţări.

Să luăm cazul concret al României, pe care două din cele mai prestigioase agenții de rating (S&P şi Fitch) o cotează pe treapta cea mai de jos a investment grade, BBB – (vestea bună este că ţara este totuşi recomandată investitorilor străini; vestea mai puţin bună este că această recomandare este la treapta cea mai de jos şi oricând poate fi degradată la non-investment grade).

Mulți spun că cele două agenții sunt lipsite de obiectivitate şi nedrepte cu România. Dar să judecăm la rece: la momentul actual, România are cea mai mare rată a inflației din UE; cel mai mare deficit bugetar din UE; al doilea cel mai mare deficit de cont curent din UE (după Cipru). Nu mai punem la socoteală absența infrastructurii, problemele în formarea forței de muncă, lentoarea reformelor structurale etc.

În concluzie, agențiile internaționale de rating au o atitudine obiectivă şi, în 9 cazuri din 10, clasamentele lor reflectă realitatea din teren.

Tabelele 1 şi 2 prezintă două liste de state: 30 de state europene (cele 28 ale UE, plus Elveţia şi Norvegia), cu datoriile lor externe exprimate ca procent din PIB şi cu ratingurile acordate de Standard & Poors şi de Fitch, respectiv 30 de state non-europene, dezvoltate şi emergente, cu aceiași indicatori.

Citeste continuarea articolului pe cursdeguvernare.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.