Valentin Lazea / Cum NU trebuie să se comporte cetățenii unui stat membru al zonei euro

Autor:Valentin Lazea– Cursdeguvernare.ro

Sunt câţiva ani de când susțin – cu argumente – că cel mai important factor pentru o inserție de succes a unui stat în zona euro nu este convergența nominală, nici cea reală, ci convergența culturală.

Am găsit o confirmare strălucită a acestei teze  în lucrarea „Sfârșitul Europei. Dictatori, demagogi şi noul ev întunecat”de James Kirchick (Polirom , 2018). Capitolul intitulat  „Grecia: de la polis la populiști” prezintă câteva reflecții care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Este suficient ca în unele pasaje să înlocuim termenii „Grecia”/ „grecii” cu „România”/ „românii” pentru a vedea ce pericole ne pasc în interiorul zonei euro dacă nu are loc o schimbare radicală de comportament.

Câteva citate vor fi edificatoare în acest sens:

Despre sistemul de valori

“În centrul crizei [Greciei] stă incapacitatea – la toate nivelurile societății – de a îmbrățișa modernizarea.”

„Concepția occidentală asupra statului ca arbitru imparțial, care distribuie în mod corect resursele publice prin consens şi care implementează politici vizând generarea pe termen lung a cât mai mult bine pentru cât mai mulți oameni, este străină [Greciei]. Conform perspectivei predominante, acceptată deopotrivă de susţinătorii aşa-ziselor ‹‹dreapta›› şi ‹‹stânga›› ale spectrului politic, statul e o vacă bună de muls şi trebuie acaparat de către clanurile politice, ca să poată împărți privilegii exclusiv clienților proprii.”

„Takis S. Pappas, politolog grec, identifică trei componente centrale ale populismului…..: suspiciunea faţă de pieţe, ostilitatea faţă de străini şi o lipsă de respect faţă de instituții.”

„Scriitorul Petros Markaris comenta….‹‹Societatea [greacă] nu știe ce înseamnă consensul. Nu cunoaște nici consensul, nici compromisul, ci numai tabăra, poziționarea ostilă faţă de celălalt››”

„Promițând să elimine reformele, ministrul educației a declarat că ‹‹excelența este o ambiție nesănătoasă››”.

Despre relația cetățeanului cu statul

„De zeci de ani, [Grecia] are o forţă de muncă imensă angajată în sectorul public şi susține un sistem generos de servicii sociale, înregistrând totodată unele dintre cele mai mari rate ale evaziunii fiscale din lumea dezvoltată.”

„[Grecii] au respins partidele tradiționale pentru că amândouă consimțiseră să reducă treptat…..politicile de tip ‹‹cheltuiește şi nu impozita›› cu care se obișnuise electoratul lor.”

„Chiar dacă ….[Grecia] este omogenă din punct de vedere etnic, neîncrederea socială şi corupția generalizate au încurajat o atmosfera în care……cetățenii considerau că e permis ‹‹să iei cât de mult poți, dacă ţi se pare că alții fac la fel››”.

„Atena şi-ar putea susține mai uşor sectorul de stat mare şi îmbelșugat dacă [grecii] şi-ar plăti impozitele la fel de onest ca finlandezii.”

Citeste continuarea articolului pe cursdeguvernare.ro