STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, Politica cu impact economic, Legislatie & Mediu de Afaceri, Politica Fiscala - Taxe & Impozite, Constructii & Imobiliare

Legea dării în plată e parţial neconstituţională, a decis CCR

rp_Foto_DarePlata-300x230.jpgJudecătorii CCR au admis marţi excepţii la legea dării în plată şi au respins altele, a anunţat preşedintele CCR Valer Dorneanu, precizând că se poate spune că legea e parţial neconstituţională, informează Mediafax.

„Practic, am admis excepția de neconstituționalitate, s-a constatat că sintagma <<precum și din devalorizarea bunurilor imobile>>, sintagmă care era conținută în art. 11 teza I, este neconstituțională. Sintagma se referea la faptul că sunt aplicabile și acelor situații care privesc devalorizarea bunurilor imobile. Or, obiectul procesului era plata contractului, nu era vorba de bunuri imobile și din acest punct de vedere va fi eliminată această sintagmă”, a spus Valer Dorneanu.

Preşedintele CCR a mai spus că a fost admisă parţial o altă excepţie: „Am admis, de asemenea, excepția de neconstituționalitate și am constatat că prevederile art. 11 teza I, raportate la art. 3, teza II, art. 4, art. 7 și art. 8 din legea 77 sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii. Fac precizarea că această posibilitate nu o aveau instanțele sesizate de bănci sau de părți și de aici încolo instanțele de judecată vor trebui să aibă în vedere toate implicațiile teoriei impreviziunii, și cu privire la riscuri și la proporționalitate și la celelalte aspecte”.

Impreviziunea este definită la art. 1271 din Codul Civil care statuează că ”părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației”. Sunt prevăzute însă și excepții de la aceste prevederi ”dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației”. În acest caz, se precizează în Codul Civil, instanța poate să dispună ”adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile” sau ”încetarea contractului”. Atât adaptarea contractului, cât și încetarea acestuia, pot fi dispuse de către instanță numai dacă ”schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului” și ”nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor”, dacă ”debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor” și dacă ”debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului”.

Valer Dorneanu a explicat și cele două excepții de neconstituționalitate la legea dării în plată respinse de CCR. ”Am respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza I raportate la dispozițiile art. 3 teza I, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza II din legea 77/2016 privind darea înplată pentru că, din analiza noastră, a rezultat că toate contractele care s-au încheiat în perioada 2007 – 2009 sunt sub imperiul celuilalt Cod Civil și atunci toată teoria noastră cu imprevizibilitatea nu se aplică în aceste cazuri”, a declarat Dorneanu.

Articolul 11 din legea 77/2016 privind darea în plată, prevede că, ”în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată”.

De asemenea, articolul 3 al legii statuează că, ”prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord”.

”Am primit până acum peste 700 de cauze de la bănci sau de la debitori, dintre care pentru 581 suntem abia în faza de rapoarte. Pentru astăzi ne-am pronunțat asupra unui calup de 25 de dosare, pentru 8 dosare am amânat pronunțarea pe 27 octombrie, dar acolo se vor regăsi multe dintre concluziile pe care le-am adoptat astăzi. Dorința noastră este să dăm o soluție dreaptă care cât de cât să fie înțeleasă și de bănci și să fie acceptată și de debitori”, a mai precizat președintele CCR, Valer Dorneanu.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.