STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, Legislatie & Mediu de Afaceri, Politica Fiscala - Taxe & Impozite

Forfetarul mult-hulit – la un calcul simplu, poate fi de fapt favorizant pentru multe afaceri vizate


Fiscalitate

Restaurantul din Centrul Capitalei care vinde minim 100 portii pe zi cu 10% marja neta poate fi avantajat de noul impozit forfetar.

Pensiunea de la mare ar plati forfetar abia echivalentul unui pat pentru o noapte de cazare.

A aparut proiectul de lege privind impozitul forfetar, care se doreste a fi aplicat de la 1 ianuarie 2014 unor activitati de tip restaurant, pensiune, hotel, service auto, spalatorie auto, vulcanizare, fara ca enumerarea de aici sa fie una completa. Prilej pentru reaparitia unor discutii legate de oportunitatea acestui impozit si eventualele lui efecte in plan economic. Proiectul de lege privind impozitul forfetar poate fi descarcat aici.

Dezbaterea este utila, stiut fiind de la bun inceput ca un astfel de impozit este imperfect, insa consider ca totul ar trebui sa se desfasoare dupa acceptarea catorva principii minimale: fiecare activitate economica trebuie sa plateasca un impozit legat de anumiti parametri – fie ca este cifra de afaceri, profitul sau diversi indicatori fizici, cum se cauta in aceasta lege. Intrebarea, inainte de a spune ca Guvernul a mai pus o taxa sau ca nu a gandit-o perfect, este daca acceptam principiul ca trebuie platit ceva minim, de catre orice afacere.

Asadar:

– nu vorbim despre instituirea unui nou impozit, care sa se adauge unuia deja existent, ci despre inlocuirea impozitului de 3% din venituri sau de 16% din profit, dupa caz, pentru afacerile din sectoarele mai sus mentionate. Intentia declarata inca de la inceputul anului este de a colecta din acele zone unde nu se colecteaza mai deloc pe baza de venit si/sau profit. Daca el va fi optim pozitionat ca marime sau nu, aceasta vom vedea din efectele lui pe termen mediu. Aici opiniile specialistilor in fiscalitate inclina catre un efect general minor.

– este un semnal de imposibilitate a statului de a urmari si a diminua evaziunea. Insa pe de alta parte, daca nu s-ar recunoaste aceasta slabiciune, minima fiscalizare a unor afaceri ar ramane si in continuare doar o speranta.

– daca cumva vom vedea inchideri de afaceri mici in urmatoarea perioada, nu cred ca ele pot fi puse direct in legatura cu acest impozit. La fel cum acel impozit minim, oricat de nefericita a fost implementarea lui in 2009-2010, nu este cauza inchiderii multor firme, in numar de cateva zeci de mii. Atunci calculele aratau ca unele afaceri mici trebuia sa plateasca 500 – 1000 EUR/an.

Oricat de imperfect ar fi fost acel impozit, sa nu poti plati atat pe an inseamna ori ca nu desfasori afaceri, ori ca nu doresti sa platesti nimic si ramai in zona gri-negru.

A propos de Impozitul Minim din acea perioada, 2.200 RON / an = 183 RON / luna impozit, era echivalent cu 29,86% din 614 RON, asadar echivalent cu platile CAS(S) aferente Angajatului la salariul minim de atunci (fara a lua in calcul si cota de 27%-28% a angajatorului). Din nou se vede ca cineva care nu putea asigura o cifra de afaceri care sa permita macar plata unui salariu minim nu se putea numi antreprenor / liber profesionist (free-lancer).

Nuantele si perfectionarile in aplicarea acestui principiu minim, de a plati „ceva” in functie de activitate revin expertilor in fiscalitate si altor reprezentanti ai mediului de afaceri, insa odata acceptata ideea unui minim, propun doua exemple care arata ca depasirea unor praguri este fezabila. Cu alte cuvinte, un antreprenor nu ar trebui sa se impiedice in mod decisiv de o astfel de conformare fiscala.

  • Restaurantul din Centrul Capitalei cu 500mp, zona A, ar trebui sa plateasca 22.680 RON de la anul, aproximativ 5,000 EUR/an impozit forfetar

Sa presupunem ca servirea unei mese, mancare plus un sortiment de bautura ar fi 10 EUR (45 RON). Daca un astfel de restaurant central vinde 100 de portii/zi, cu variatiile de pret de rigoare, veniturile zilnice ar fi de 1.000 EUR, iar cele pe circa 330 de zile de 330.000 EUR. Similar, am putea considera 50 persoane x 20 EUR daca urcam standarul de pret. Ca reper, unul dintre cele mai cunoscute brand-uri de restaurante din Bucuresti se apropie de 1 milion de EUR venituri anuale per locatie.

La un astfel de business, profitul „real” poate fi de 10% inainte de impozit, nu cred ca cineva din industrie ar recunoaste ca deruleaza o astfel de afacere pentru mai putin. Daca acest lucru se reflecta, sau nu, in contabilitatea afacerilor este o alta discutie, lunga. Acolo vedem rate de profit de 1-2%. Simplificand deci, o afacere cu restaurante de 330.000 EUR/an ar trebui sa aiba capacitatea unui profit brut (inainte de impozit) de 33.000 EUR/an, iar statul sa fi putut incasa, teoretic, 5.280 EUR pe sistemul actual de 16% impozit pe profit. Acest lucru nu se intampla, pe medie, cand se priveste intreaga masa de contribuabili din sector.

Ori statul propune acum un impozit minim de 5.000 EUR/an. Orice profit derivat dintr-o activitate mai mare decat cea calculata (100 portii, respectiv clienti pe zi) ramane 100% neimpozitat in mod legal, legitim (adica se considera impozitat deja prin forfetar), in timp ce azi  acesta e taxat liniar cu 16% pentru orice volum suplimentar de clienti, a se intelege cifra de afaceri.

Daca un restaurant central din zona A a Capitalei ar considera impovarator acest impozit, ar insemna ori ca nu reuseste sa vanda minim 100 de portii / zi la un pret mediu pentru consumator, sau 50 portii /zi la pret mare, ori ca nu doreste sa se conformeze la un nivel minim, acceptabil pentru ambele parti, iar alta discutie de nivel si nuantare a impozitului nu ar avea sens.

Impozit_restaurante

Exemplul de mai sus arata ca impozitul ar echivala cu 1,5% din cifra de afaceri.

  • Pensiunea de la mare cu o capacitate de 20 de locuri ar urma sa plateasca circa 200 EUR/an

Impozitarea, conform proiectului de lege, prevede intervale in functie de categoria pensiunii, insa nivelul mediu se situeaza in jurul a 10 EUR/loc/an. Practic, echivalentul unei nopti de cazare – de fapt numai un pat dintr-o camera de doua persoane sau a unei camere in perioada de extrasezon – va trebui virat statului sub forma de forfetar de catre cei care se vor conforma in a-si declara capacitatea de cazare.

Concluzie: Gasind critici in alte segmente ale fiscalitatii, de pilda urcarea la inceput de an a impozitului pe microintreprinderi la 3% din venituri cand anterior era 1,5% , in cazul de fata observ ca dupa multe luni de consultari cu mediul de afaceri s-a cautat o solutie pentru o problema care in alte perioade nu a fost rezolvata, o problema de care firme concurente in acelasi sector se plang (asta daca nu se coalizeaza in a nu se conforma). Scopul este de a reduce efortul contabil si birocratic de urmarire a incasarilor, precum si de nivelare, standardizare a terenului de joc, acel „level playing field”. Nu cunoastem daca solutia atasata este optima sau daca va ramane in aceasta forma. Dar am accentuat aici doar un principiu de conformare minima.

Opinie – Cristian Tudorescu

 

Ramaneti cu EconomicZoom.ro pentru viitoare noi exemple de calcul pe aceasta tema !

Lansam si dezbaterea privind oportunitatea noului Impozit Forfetar printr-un sondaj (poll):

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.