STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, MACROECONOMIE, PIETE FINANCIARE, EUROPA, Buget & Finantare Deficit, Treasury-Bonds & Bills

Un (nou) paradox: Datoria publică scade ca pondere în PIB – costul crește, odată cu dobânda la care ne împrumutăm. Observaţii

Autor:Marin Pana– Cursdeguvernare.ro

Deşi datoria externă pe termen mediu şi lung (DETML) a scăzut sistematic în ultimii patru ani prin raportare la PIB, suma plătită pentru această datorie a continuat să crească, inclusiv ca procentaj din PIB.

Efortul bugetar în acest sens pe primele patru luni din 2018 a fost cu 1,8 miliarde de lei (sau 56%) mai mare decât pe primele patru luni din 2017.

Media ratei dobânzilor la creditele angajate de stat pe termen lung utilizată pentru scopuri de convergenţă pe primele patru luni din 2018 a creditelor angajate de stat pe termen lung a urcat la 4,43%/pe an, în timp ce pe primele patru luni din 2017 a fost de 3,87%, valoare semnificativ mai redusă.

Reamintim că, în cea mai mare parte, creditele deja contractate nu sunt achitate efectiv, ci „rostogolite”, adică se contractează noi împrumuturi în valoare echivalentă. Dar asta se face la rata practicată de piaţă în acel moment iar dobânzile se vor achita în continuare. Ceea ce înseamnă că, pentru aceeaşi sumă împrumutată se achita o altă dobândă.

Desigur, nu întregul stoc de datorie externă trebuie „adus la zi” odată cu dobânzile aferente, dar intersectarea ponderii datoriei în PIB cu dobânda medie pe o perioadă de timp suficient de mare pentru a oferi o imagine solidă a situaţiei, oferă posibilitatea de a trage concluzii pertinente în privinţa deciziilor de oportunitate în contractarea de noi datorii.


În urmă cu doi ani am beneficiat de rate relative mici ale dobânzilor la care puteam prelungi scadenţa creditelor deja contractate sau lua credite suplimentare.

Singura țară pentru care dobânzile cresc

Iată, însă, cum arată evoluţia ratei dobânzilor la creditele angajate de stat pe termen lung utilizată pentru scopuri de convergenţă pe ultimele 20 de luni:


Din păcate, suntem singura ţară din fostul bloc socialist care a aderat la UE în care situaţia s-a înrăutăţit faţă de aprilie 2017, cu excepţia Cehiei (care beneficia pe atunci de o dobândă excepţională, mai mică de un procent şi a rămas şi acum cu cea mai mica valoare, excepţie făcând Bulgaria, care are moneda indexată la euro).


De altfel, Cehia a făcut o ajustare şi mai drastică decât noi a ponderii datoriei publice în PIB, de la 42,2% în 2014 până la 34,6% în 2017, adică de la o valoare situată peste a noastră la una situată mai ceva mai jos, chiar dacă, în termenii prezentaţi mai sus, ar plăti pentru dobânzi de doar 0,61% din PIB.

Citeste continuarea articolului pe cursdeguvernare.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.