STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, Politica cu impact economic, Politica Fiscala - Taxe & Impozite, Politica Sociala & Legislatia Muncii & Migratie

Suntem inundați cu bani. Ce urmează? (Radu Crăciun)

 

Tentatia diversilor analisti sau lideri de opinie de a anticipa viitorul prin prisma evolutiilor istorice nu conteneste sa ma uimeasca. Pentru ca este dovada vie a faptului ca nu intelegem inca ce ni se intampla, nu intelegem faptul ca, in calitate de martori si subiecti ai unor schimbari totale de paradigma, am intrat intr-un teritoriu total necunoscut. Iar istoria ne va ajuta prea putin.

Un exemplu in aceasta directie este lipsa de corelare care pare sa existe in momentul de fata intre dinamica pietei muncii si a somajului si evolutiile salariale. Pana de curand era o corelatie explicabila teoretic si dovedita de numeroase ori de-a lungul evolutiei economice a societatii umane moderne. Corelatia era urmatoarea: pe masura ce economia isi revine, somajul incepe sa scada, iar pe masura ce forta de munca disponibila scade, salariul mediu pe economie creste si el. Raritatea unui bun, in cazul de fata a fortei de munca, il si scumpeste. Logic, nu-i asa?

Aparent aceasta logica nu mai functioneaza. Iar acest semnal vine din mai toate economiile dezvoltate, iar despre situatia din SUA se vorbeste cel mai mult. Reluarea angajarilor nu mai duce deloc, sau doar intr-o mica masura, la cresterea salariului mediu pe economie. Ceva nu se mai leaga. Explicatia pare sa fie data de dislocarile pe care le produce pe piata muncii revolutia digitala. Graficul de mai jos, care are ca sursa OECD,  reflecta tendintele cu care s-a confruntat piata muncii in ultimii 20 de ani intr-o serie de tari dezvoltate.

In diferite grade, tendinta este clara: micsorarea locurilor de munca ce necesita o calificare medie si cresterea celor slab calificate si inalt calificate. Un proces care nu va face decat sa se accelereze in perioada urmatoare, pe masura ce inteligenta artificiala va inlocui cu predilectie forta de munca mediu calificata. Un proces insa care va face ca, subliniez, pe medie, salariile sa nu arate o miscare majora.

Lipsa cresterii salariale pune bancile centrale intr-o dilema majora. Fara cresteri salariale, nici economia si nici preturile nu prea au cum sa creasca. Iar daca preturile nu cresc, nu avem nici inflatie. Neavand nici inflatie, nici o crestere economica accelerata, bancile centrale nu niciun motiv serios ca sa creasca dobanzile. Este exact dezbaterea care are loc in aceasta perioada in SUA privind conduita pe care sa o aiba Fed in ce priveste deciziile de politica a dobanzilor, in conditiile in care nici salariile, nici inflatia nu cresc.

Pe de alta parte, bancile centrale ale SUA, zonei euro sau Japoniei au tiparit vaste cantitati de moneda, inundand piata cu bani. Practic, au creat un context fara precedent in istoria economiei mondiale, ale carui consecinte sunt inca imposibil de anticipat. Ceea ce ne duce la urmatoarea intrebare, al carui raspuns putem doar sa-l banuim.

Citeste continuarea articolului pe cursdeguvernare.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.