STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, Energie & Utilitati & Infrastructura, EUROPA, Constructii & Imobiliare

Aeroportul international Berlin Bran­den­burg Willy Brandt – Radiografia scandalului de 6 mld. euro din Germania

aeroport germaniaAeroportul international Berlin Bran­den­burg Willy Brandt, un proiect de 6 miliarde de euro, ar fi trebuit sa reprezinte un simbol al unitatii si fortei germane si sa puna Berlinul pe harta europeana a celor mai importante noduri de transport din secolul XXI. Din pacate, si astazi este o gaura neagra in care dispar banii contribuabililor.

In prezent, proiectul nu este decat o gaura neagra in care dispar banii contribuabililor, o pata pe reputatia Germaniei de tara a ordinii, disciplinei si eficientei si un motiv in plus care sa le aminteasca politicienilor de la Berlin de ce nu ar trebui sa le faca morala grecilor.

Revista Bloomberg Businessweek reda in detaliu istoria scandalului, a comediei si a ambitiilor care inconjoara megaproiectul. Piatra de temelie pentru aeroport a fost pusa in 2006, dar a devenit evident ca proiectul este un fiasco total in 2011, cand rezultatele testelor facute la sistemul de prevenire a incendiilor i-a îngrozit pe specia­listi. Unii senzori nu se activau deloc, altii indicau sursa de foc in alta parte, iar canalele de evacuare a fumului erau ineficiente. Cablurile de inalta tensiune erau montate langa cele de date si de incalzire. Mai grav, inspectorii au gasit ca principala aerisire s-ar fi prabusit in cazuri mai grave. In cel mai optimist scenariu aeroportul de pasageri se va deschide in 2017.

In 2001, primarul Klaus Wowereit, un extrovertit grizonat cu o fizionomie care aduce a Alec Baldwin si cu reputatie de petrecaret, dar si de afacerist abil, poate chiar lipsit de mandrie, a gasit o oportunitate de afirmare. A atras evenimente controversate in oras, iar la unul dintre acestea chiar s-a laudat: „Sunt homosexual şi acesta este un lucru bun“. „Este pregătită Germania pentru venirea unui cancelar homosexual?”, a intrebat Der Spiegel, dupa noua victorie a social-democratilor in alegerile din 2006.

Pentru proiectarea aeroportului, FBB, compania aeroportuara, l-a ales pe septuagenarul Meinhard von Gerkan, cel mai celebru architect al Germaniei. Partenerul fondator al firmei von Gerkan, Marg, & Partners este recunoscut pentru certurile purtate in public cu managerii de proiecte, atunci cand simte ca ii sunt compromise viziunile artistice.

Al treilea jucator cheie a fost Schwarz, numit CEO al companiei de management aeroportuar in 2006. Economist pregatit in SUA, care a condus si aeroportul Düsseldorf, Schwarz avea reputatia unui tehnocrat obsedat de taierea costurilor – cel mai bun om pentru functia de la FBB. Dupa ce a luat in considerare sase posibile locatii, echipa manageriala a FBB a pus piatra de temelie pentru noul aeroport, in 2006, chiar langa pistele de la Schönefeld.

Primele complicatii au avut drept cauza ambitiile schimbatoare ale echipei Schwarz-Wowereit. In timpul constructiilor, Schwarz i-a cerut lui von Gerkan sa adauge anexe terminalului principal pentru a-i mari capacitatea astfel incat sa faca fata traficului care crestea in estimari.

Forma constructiei s-a transformat astfel dintr-un dreptunghi in „U”. Suprafata planseului de jos s-a marit dramatic. Schwarz visa, de asemenea, sa faca din aeroport un mall de lux, precum cele din Dubai. Aeroporturile obtin sume semnificative de bani din afacerile care nu au legatura cu transportul, spunea seful FBB. Desi a luat in ras ceea ce a descris a fi mall-ificarea aeroportului, Von Gerkan a acceptat cerintele lui Schwarz.

O investigatie jurnalistica a descoperit, pe baza e-mail-urilor interne ale FBB, ca tehnicienii responsabili cu supravegherea lucrarilor spuneau ca nu pot face aceasta in acest interval de timp, iar raspunsul lui Schwarz venea implacabil: „Nu-mi pasa”.

Echipele de arhitecti si ingineri s-au chinuit sa respecte programul. In timp ce terminalul s-a umflat de la 200.000 de metri patrati la 340.000 de metri patrati, aceste echipe au impartit munca la sapte contractori.

Numarul a crescut rapid la 35, iar acesti contractori au adus sute de subcontractori. Mai multe companii de inginerie si de electronice, conduse de emblematicele Siemens si Bosch, s-au chinuit sa tina sub control complexul sistem de protectie contra incendiilor, care includea 3.000 de usi de incendiu, 65.000 de stropitori, mii de detectoare de fum, un labirint de culoare de evacuare a fumului si echivalentul a 65 de kilometri de cabluri.

Fiecare modificare ceruta de Schwarz insemna schimbarea fluxului de pasageri prin terminal, ceea ce presupunea reconstruirea peretilor, a iesirilor, a iluminatului de urgenta, a sistemului de ventilatie, a usilor, a scarilor si ascensoarelor.

In 2009, supraveghetori din afara i-au cerut lui Schwarz sa suspende lucrarile de constructie timp de sase luni pentru a da timp arhitectilor si contractorilor sa-si coordoneze eforturile. Schwarz i-a ignorat. Cu cateva luni inainte de marea inaugurare, programata pentru iunie 2012, terminalul era un dezastru.

Muncitori neglijenti spargeau geamurile instalate de alte echipe, echipamentul greu rula pe podea distrugand dalele scumpe. Spiritele s-au incins. Contractorii mici s-au plans ca nu sunt platiti si au amenintat ca vor pleca. Dupa anuntul umilitor din mai 2012 ca deschiderea se amana, teatrul absurdului a capatat alte dimensiuni, cand executivii, membrii boardului si contractorii s-au intors unii impotriva celorlalti.

Schwarz a prezentat boardului o lista cu acuzatii impotriva lui von Gerkan si a firmei sale, care ar fi indus in eroare managementul cu rapoarte prea optimiste privind progresul muncii lor. Arhitectii au fost concediati, impreuna cu zeci de strategi, ceea ce a incetinit si mai mult proiectul.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.