Politica cu impact economic, Energie & Utilitati & Infrastructura, Cercetare & Edu & Marketing & Media, INTERNATIONAL, Stiinta & Tehnologie

Despre Economia Ecologică şi despre fondatorul ei, româno-americanul Nicholas Georgescu-Roegen

 

Sursa – BBC

Traducere de pe World Economic Forum

„Economia circulară” este un termen folosit mai frecvent în ultimii ani, încercând să reducă deșeurile. În schimb, scopul este de a re-direcţiona deșeurile spre reutilizare.

  • Economia Ecologică se concentrează asupra sustenabilității și dezvoltării, mai degrabă decât asupra eficienței și creșterii.
  • Conceptele sale de bază includ „amprenta ecologică” și „capacitatea de povară” a Pământului.
  • Economiștii ecologici întreabă: „cât de util este să pui o valoare monetară pe natură?”

Acest articol face parte dintr-o serie de reechilibrare a interacțiunilor dintre om şi natură, care sunt centrale pentru studiul și practica economiei ecologice, care se află în centrul Conferinței de 2019 ANZSEE din Melbourne de la sfârșitul acestei luni.

Odată cu înmulţirea crizelor de mediu și creşterea urgenței de a crea sustenabilitate ecologică, la fel escaladează și importanța economiei ecologice. Acest domeniu de studii aplicat, bazat pe soluții, se preocupă de durabilitate și dezvoltare, mai degrabă decât de eficiență și creștere. De asemenea, având în vedere că orașele reprezintă 70-80% din activitatea economică globală și sunt responsabile în aceeaşi măsură de utilizarea resurselor, emisiile și deșeurile asociate acesteia, acestea sunt esențiale pentru găsirea de soluții la provocarea sustenabilității.

Sursa – World Economic Forum (European Investment Bank)

Economia ecologică recunoaște limitele de mediu la nivel local şi mondial. Acestea variază de la cercetare pentru politica pe termen scurt și provocările locale, până la viziunea pe termen lung a societăților durabile. Economiștii ecologici iau în considerare, de asemenea, aspecte globale, cum ar fi emisiile de carbon, despăduririle, pescuitul excesiv și dispariția speciilor.

Concepte de bază

Probabil sunteţi familiarizat cu unele concepte de bază ale economiei ecologice. Acestea includ „economii în starea de echilibru”, „capacitate de povară”, „amprenta ecologică” și „justiția (/ dreptatea / echitatea) ecologică”.

Sursa – World Economic Forum

Nicholas Georgescu-Roegen a fost unul dintre primii economiști care susțin că o economie se confruntă cu limite de creștere, ca urmare a epuizării resurselor.

Nicholas Georgescu-Roegen a fost un matematician, statistician și economist româno-american, format la București şi la Sorbona-Paris. El este cel mai bine cunoscut astăzi pentru lucrarea sa magnum opus din 1971 „Legea Entropiei și Procesul Economic”, în care el a susținut că toate resursele naturale sunt ireversibil degradate atunci când sunt utilizate în activitatea economică. Munca lui Georgescu-Roegen a fost seminală în stabilirea economiei ecologice ca o subdisciplină academică independentă în economie.

În istoria gândirii economice, Georgescu-Roegen a fost primul economist de valoare care teoretiza pe premisa că toate resursele minerale ale Pământului vor fi în cele din urmă epuizate la un moment dat.

În paradigma sa, Georgescu-Roegen argumentează că deficitul economic este înrădăcinat în realitatea fizică; că toate resursele naturale sunt degradate ireversibil atunci când sunt folosite în activitatea economică; că capacitatea de povară a Pământului, adică posibilitatea Pământului de a susține populațiile umane și nivelurile de consum, este obligată să scadă pe viitor, pe măsură ce stocul finit de resurse minerale al Pământului este extras și pus în folosință; și, prin urmare, că economia mondială în ansamblul său se îndreaptă spre un colaps inevitabil viitor, aducând în cele din urmă dispariția umană.

O economie în starea de echilibru este relativ stabilă și respectă limitele ecologice. Bazându-se pe activitatea matematicianului și economistului Nicholas Georgescu-Roegen, economistul Herman Daly a elaborat modelul „spre o economie de stat stabil”, editând o antologie din 1973.

În 1990, Daly a co-fondat societatea internationala de economie ecologică (ISEE – International Society of Ecological Economics). Ea a avut trei principii cheie:

1) economia umană este încorporată în natură, iar procesele economice sunt, de fapt, procese și transformări biologice, fizice și chimice;

2) economia ecologică este un loc de întâlnire pentru cercetătorii dedicați problemelor de mediu;

3) economia ecologică necesită lucrări trans-disciplinare pentru a descrie procesele economice în raport cu realitatea fizică.

Joshua Farley, care a lucrat cu Daly, discută unele dintre aceste principii într-o adresă de deschidere la Conferința societatăţii de economie ecologica din Australia şi Noua Zeelandă (ANZSEE) de la Universitatea RMIT de la sfârșitul acestei luni.

Într-un program de parteneriat dintre mai multe universități din America de Nord, Farley predă economie antropocenă pentru studenţi postuniversitari. Ei aplică economia ecologică la „soluții de mediu în lumea reală”. Unii vor vorbi la conferință despre cercetările lor.

Astăzi supraconsumul este măsurat împotriva capacității de povară a Pământului.

William Rees și Mathis Wackernagel au dezvoltat conceptul legat de amprenta ecologică. Este un indicator al impactului ecologic al activităților și practicilor cotidiene.

Urmele ecologice sunt modalități utile pentru industrii, guverne și oameni pentru a evalua ce practici trebuie să reducem pentru a menține în limită capacitatea de regenerare a Pământului.

 Amprenta ecologică explicată.

Co-fondatorul ISEE Joan Martinez-Alier a stabilit Atlasul Global de Justiție a Mediului. Activiștii și cercetătorii au dezvoltat o bază de date online de aproximativ 3.000 de conflicte de justiție de mediu. Acesta oferă acces deschis la multe și diverse evaluări ale valorii ecologice și economice.

Probleme de Justiție (/ Dreptate / Echitate) a Mediului în Australia includ:

1) decese din bolile legate de azbest;

2) impactul asupra sănătății și climei al mineritului de cărbune și al extragerii gazelor naturale;

3) sisteme ineficiente de prelucrare a deșeurilor și depozite de deșeuri;

4) tăierea pădurilor australiene, și importurile de lemn din defrișările din Asia-Pacific.

Un nou tip de economie

Economia Ecologică s-a dezvoltat parțial din frustrarea cu îngustimea economiei de mediu și resurse. Aceste abordări aplică soluţii mainstream de economie mediului. Procedând astfel, acestea nu reușesc să încorporeze preocupări critice de mediu care apar cu intrări, ieșiri și deșeuri.

În plus, economiștii ecologici au o viziune mai largă despre ceea ce este progres și cum să-l măsoare. Econonomiştii ecologici sunt mai sceptici cu privire la cât de mult se îmbunătăţeşte capitalul uman pe urma beneficiilor pe care le obţine de la natură. Ei întreabă: „cât de util este să punem o valoare monetară pe natură?”

În mod similar, Brian Coffey evidențiază enigma monetizării valorilor ecologice:

Aș întreba mai degrabă de ce este natura importantă? și cum putem trăi cu, și în interiorul, ei?

În ciuda acestui fapt, anumiți economiști ecologici folosesc date monetare pentru a face declarații ecologice puternice. De exemplu, Ida Kubiszewski și co-autorii ei studiază modalităţile de utilizare viitoare a terenurilor în diferite scenarii. Ei au concluzionat că continuarea activității ca de obicei ar putea distruge o treime din valoarea ecosistemelor Asiei-Pacific până în 2050.

Soluţii pentru un viitor sustenabil si corect

Pe scurt, economia ecologică are cotributori din diverse medii disciplinare și profesionale.

Prezentatorii Conferinței ANZSEE includ, desigur, ecologiști și economiști. Dar există, de asemenea, oameni de știință sociali, fizicieni, sociologi, filosofi, istorici, planificatori și experți în sustenabilitate.

Expertul în durabilitate Samuel Alexander vorbește despre a trăi bine cu descreşterea. Alții susțin că o lume în condiții de siguranță climatice necesită forme radicale de economie.

Contributorii vorbesc, de asemenea, despre just transitionscommoning, indicatorul de progres veritabil (GPI), School Strike for Climate (SS4C), rezilienţădecarbonizare și investiții etice.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.