STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, PIETE FINANCIARE, INTERNATIONAL, Piata de Capital - BVB, M&A & VentureCapital & Private Equity

Mai mulți Directori Executivi (CEO) de top își revendică legitimitatea avansând o viziune despre ceea ce este bine pentru America

Ceea ce distinge cel mai mult tipul de capitalism al Americii este convingerea pe scară largă că prima datorie a fiecărei afaceri este de a maximiza valoarea pentru acționarii săi, scrie Steven Pearlstein într-un editorial în Washington Post.

Versiunea benignă a acestui crez este că nu există nicio modalitate de a furniza valoare maximă acționarilor pe termen lung, fără a satisface și nevoile clienților, angajaților și societății, în general.

Însă în aplicarea sa mai corozivă – cea care este inoculată în școlile de afaceri, aplicată de avocații corporativi și solicitată de investitori activiști și analiștii de pe Wall Street – maximizarea valorii pentru acționari a însemnat a face tot ceea ce este necesar pentru a crește prețul acțiunilor în acest trimestru și următorul.

De-a lungul anilor, această idee a fost folosită pentru a justifica înșelarea clienților, suprasolicitarea lucrătorilor și furnizorilor, făcând evaziune și împărțind cu dărnicie acțiuni directorilor. Cea mai mare parte a ceea ce oamenii consideră atât de dezastruos în privința capitalismului american – lipsa de scrupule, lăcomia, inegalitatea – își are rădăcinile în această idee greșită asupra businessului/afacerilor.

Acesta este motivul pentru care declarația de pe 19 august 2019 a Business Roundtable (o asociație non-profit cu sediul în Washington, D.C. ai cărei membri sunt directori executivi/CEOs ai marilor companii din SUA) este atât de semnificativă și atât de binevenită. În noua formulare a Business Roundtable a scopului corporativ, de a oferi valoare Clienților, de a investi în angajați, de a trata în mod corect și onest cu Furnizorii, de a sprijini Comunitățile și de a proteja Mediul, toate au o greutate egală în generarea de valoare pe termen lung pentru Acționari. Declarația respinge întreaga idee de „maximizare” a unei valori pentru excluderea tuturor celorlalte. În schimb, recunoaște nevoia de echilibru și compromis în servirea tuturor părților interesate – „Stakeholders” – dintr-o companie.

Scepticii vor vedea probabil anunțul liderilor corporativi din SUA ca o mișcare de imagine care nu va face mare lucru pentru a schimba modul în care sunt administrate corporațiile americane. Însă însemnătatea sa nu este despre schimbarea comportamentul corporativ, ci mai degrabă de confirmare a unei schimbări de atitudine care s-a produs deja.

În multe privințe, noua politică Roundtable reprezintă o revenire la o perspectivă asupra obiectivului corporativ care a predominat în perioada „capitalismului managerial” din anii ’50 -’60. „De ani de zile, am crezut că ceea ce era bun pentru țara noastră este bun pentru General Motors și invers”, a declarat Charles Wilson, directorul executiv al producătorului de mașini, în cadrul audierii sale de confirmare, ca Secretar al apărării în 1952.

Însă, după anii ’70 – un deceniu în care prețurile acțiunilor nu au reușit să țină pasul cu inflația, iar întreprinderile americane au început să piardă în fața concurenței străine – investitorii au început să ceară o nouă concentrare asupra profiturilor și prețurilor acțiunilor. Și directorii care au refuzat să adopte noul program s-au trezit rapid de cealaltă parte a unei oferte ostile de preluare de către „vânătorii de companii/corporate raiders” sau de concurenții care au promis să-i trimită la plimbare.

Într-adevăr, când Roundtable emitea o nouă declarație despre scopul corporativ în 1997, declarând că „obiectivul principal al unei întreprinderi de afaceri este de a genera profituri economice către proprietarii săi”, era doar recunoașterea a ceea ce devenise deja noua normă. Cei din conducere deveniseră atât de fixați pe maximizarea valorii pentru acționari, încât unii (Vă aduceți aminte de Enron și WorldCom?) chiar începuseră să măsluiască registrele pentru a împiedica aceiași acționari să afle adevărata situație a afacerii.

Deși directorii au fost fericiți că s-au îmbogățit fabulos pe baza acțiunilor și acest fapt a însemnat că trebuiau să-și concentreze strategia pe prețul acțiunilor, mulți nu au rezistat acestui regim. Îi disprețuiau pe analiștii și pe traderii de bursă care i-au pedepsit pentru că nu atinseseră o țintă de câștig și s-au temut și i-au urât pe avocații reclamanți și „investitorii activiști”, care erau gata să atace la primul semn de necaz. S-au arătat disperați de pierderea respectului din partea angajaților, mass-mediei și publicului, chiar și a propriilor copii.

Cu toate acestea, bănuiala mea este că ceea ce a determinat membrii Roundtable să pună în discuție ideea primatului acționarilor a fost recunoașterea din ce în ce mai mare a faptului că există o nouă generație de angajați și consumatori care nu vor lucra pentru sau nu vor face afaceri cu companiile despre care cred că sunt iresponsabile din punct de vedere social.

Acesta este un domeniu în care social media pare să fi avut efectul de a îmbunătăți normele de comportament, chiar și pentru companii la fel de puternice precum Facebook, Disney, Uber, Walmart și Amazon (a cărui director executiv, Jeff Bezos, deține acest ziar, The Washington Post).

De asemenea, directorii au descoperit ce aflaseră cu mult timp în urmă Warren Buffett și Steve Jobs – și anume că refuzul de a se înclina în fața cererilor neîncetate ale Wall Street de creștere a veniturilor cu două cifre poate atrage de fapt o clasă mai mare și mai bună de investitori.

Totuși, în timp ce normele de comportament în afaceri pot fi uneori modificate de presiunea venită de jos, instituțiile de afaceri se schimbă rar fără leadership venit de sus.

Președintele Roundtable, Jamie Dimon, de la JPMorgan Chase, președintele executiv, Josh Bolten, și președintele comitetului de guvernare, Alex Gorsky, au un mare merit pentru inițierea acestei regândiri a scopului corporativ. De asemenea, este de remarcat faptul că cei 180 de membri ai Roundtable, cu excepția unei duzini, au semnat declarația.

A existat, după cum vă puteți imagina, și un context politic al acestei situații. Doi dintre cei mai importanți candidați din partea Partidului Democrat la funcția de Președinte – Sen. Bernie Sanders (Vt.) și Elizabeth Warren (Mass.) – au făcut din reducerea lăcomiei corporative partea centrală a campaniilor lor, în timp ce în Camera Reprezentanților aparținând Democraților, o mare parte din energie s-a mutat către o aripă liberală care este hotărâtă să crească salariile, să crească impozitele și să consolideze reglementarea mediului.

Cu Republicanii controlând Congresul sau Casa Albă în majoritatea ultimilor 20 de ani, comunitatea de afaceri a reușit să își îndeplinească o mare parte din agenda sa politică jucând un joc din interior.

Însă, cu Democrații amenințând că vor prelua Casa Albă din nou și, probabil, Senatul în 2020, și Partidul Republican aliniat în spatele unui președinte republican care revarsă retorica populistă, liderii de afaceri simt o anumită urgență de a se angaja din nou în dezbaterea publică. Dezavuând primatul acționarilor și adoptând o viziune mai largă a scopului corporativ, Roundtable a sporit legitimitatea politică a acestor eforturi.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.