EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, MACROECONOMIE, EUROPA, Integrare EUROPEANA

Cina la care s-a transat problema zonei euro

Autor: Radu Craciun

 

Cu ceva timp in urma am fost invitat la Bruxelles la o intalnire organizata de Comisia Europeana cu reprezentanti ai institutiilor financiare din tarile membre. A fost o intalnire la care au participat economisti sefi si analisti din banci care opereaza in tari precum Germania, Portugalia, Austria, Cehia, Malta, Irlanda si altele. Intr-una din seri am fost invitati la o cina. Da, stiu, o cina doar cu economisti din banci si functionari UE nu pare un eveniment despre care sa ai prea multe de povestit si probabil ca v-ati gandi de doua ori inainte de a accepta o astfel de companie. Tocmai de aceea m-am gandit la un moment dat ca ar trebui sa anim un pic atmosfera.

Ocazia mi-a fost data de colegul din Germania, care comenta cu foarte mult scepticism indemnul adresat de FMI Germaniei, cu prilejul evaluarii anuale de atunci, de a creste investitiile publice pentru a contribui la relansarea economica a zonei euro si diminuarea surplusurilor bugetare si de cont curent. El spunea ca e o cerere care nu are sens, deoarece nu prea au in ce sa mai investeasca, infrastructura fiind mai mult decat decenta. I-am spus, „ai dreptate, dar iti ofer o alternativa la asta: faceti astfel incat salariile nete ale tuturor germanilor sa creasca cu 15-20% (evident am exagerat un pic) prin masuri fiscale si legislative.

A fost un moment in care s-a lasat liniste la masa. Am continuat: „La nivelul vostru relativ de competitivitate asta meritati cu adevarat, fiind ancorati in zona euro: sa traiti mai bine si sa consumati mai mult decat colegii vostri de uniune monetara. Asa cum Grecia a trebuit sa taie salarii si pensii pentru ca euro era o moneda prea tare pentru ei, poate ca Germania ar trebui sa procedeze exact invers pentru ca euro e o moneda prea slaba pentru ceea ce populatia ar merita prin prisma productivitatii pe care o are”. „Dar asta ar fi o masura socialista” comenteaza unul dintre colegi.

„Nu sunt sigur daca ar fi o abordare mai de stanga decat faptul ca avutia creata de germani, in loc sa le fie data individual germanilor prin salarii mai mari, este acumulata si administrata la nivel centralizat prin intermediul surplusurilor bugetare” raspund eu si continui: „Unii ar putea chiar spune ca acest din urma model este cel cu care o tara precum China opereaza deja de foarte multa vreme, fiind si blamata pentru el”.

Colegul meu german isi revine din soc si imi raspunde, amintindu-mi ca lucrurile deja se misca in aceasta directie, salariul minim crescand in Germania cu 3%. Zambesc si ii raspund: „Daca azi Germania ar trece la marca, aceasta ar fi cu cel putin 15-20% mai tare decat euro. Asta ar fi rata cresterii puterii de cumparare pe care ar inregistra-o germanii, cel putin fata de bunurile importante, ceea ce le-ar permite sa isi imbunatateasca nivelul de trai, de vreme ce ar fi capabili sa cumpere, sa zicem, mai multe costume Armani din Italia, mai mult vin din Spania si Portugalia, sa petreaca mai multe zile de vacanta in Franta si exemplele ar putea continua.

Dar, in esenta, toata lumea ar avea de castigat: germanii, dar si restul europenilor, iar deficitele externe ale tarilor din zona euro s-ar micsora in paralel cu diminuarea surplusului german. Pana la urma ar fi o masura care ar dezgheta consumul zonei euro care, intr-un proces de relansare economica, va trebui oricum sa se bazeze mai mult pe consumul intern si mai putin pe exporturi. Pana la urma, asta este ce face si SUA, motiv pentru care relansarea ei economica este mai putin dependenta de starea economiei globale decat economia zonei euro.”

„Dar nu avem nevoie de o crestere salariala atat de mare, trebuie sa ne gandim si la sistemul de pensii” spune colegul meu german, ajutandu-ma sa concluzionez discutia noastra: „Ei, vezi, in conditiile in care stiu cateva tari din zona euro in care ai putea ajunge usor presedinte sau prim ministru promitand o crestere generalizata de salarii de 20%, in timp ce voi, germanii, spuneti ca nu aveti nevoie de asa ceva, pentru mine viitorul zonei euro ramane nesigur.”

 


Nota: Aceasta opinie a aparut initial pe blogul raducraciun.ro Radu Craciun este Director General al BCR Pensii

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.