STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, Telecom & IT-C & Online, Start-Upuri

Cum incearca start-up-urile din tehnologie sa atraga publicul larg

on-demand start-upServiciile la cerere reprezinta afacerea multor start-up-uri de succes de la acest moment, fiind vizati bogatii si tinerii. Mai nou insa, unele dintre aceste companii se orienteaza catre publicul larg, catre oameni cu venituri superioare, dar relativ mai modeste fata de cei bogati. Munchery si Shuddle sunt doua exemple de start-up-uri, una ofera bucatar personal si cealalta transport pentru copii, ale caror modele de business au fost analizate intr-un articol din the New York Times.  

Industria de tehnologie gandea la scara mare. Inca din 1977, cand calculatoarele personale erau scumpe si considerate cutii misterioase nepractice, fara utilitate aparenta si fara perspective de afaceri, tanarul Bill Gates si Paul Allen lucrau de zor la viitorul in care sa existe „un computer pe fiecare birou si in fiecare casa”. La sfarsitul anilor ’90, cand nu era clar daca cei doi vor face vreun ban din motorul lor de cautare neobisnuit, indraznetii fondatori ai Google planuiau sa organizeze fiecare bit de date de pe planeta si sa le faca disponibile oricui, gratis.

Acestea au fost visurile grandioase: fondatorii Microsoft, Google, Facebook si multi alti giganti ai tehnologiei din zilele noastre nu s-au multumit sa gandeasca viitorul doar al catorva oameni. Altfel spus, nu s-au multumit sa mearga pe urmele bogatilor, fie ei americani sau occidentali, ci si-au planificat sa schimbe radical modul in care lumea face afaceri, astfel imposibilul devenind realitate pentru toata lumea.

Ce se intampla, acum, cu marile viziuni ale industriei de tehnologie, „democratice”, ale viitorului?, se intreaba Farhad Manjoo, autorul articolul din NYT.

Traim din nou intr-un timp extrem de dinamic pentru tehnologie si sunt cateva semne ca fructele boom-ului din tehnologie se duc catre mase. Acest boom a fost caracterizat de o crestere a asa-numitelor servicii la cerere, care ii vizeaza pe bogati si pe tineri.

Cu doar cateva atingeri ale ecranului unui telefon si contra unui comision, cele mai de succes start-up-uri de la acest moment si-au propus sa ajute oamenii relativ bogati, aflati in top 1% dupa venituri, sa traiasca asemenea celor „cu adevarat” bogati, in procent de 0,1%. Astfel, prin servicii la cerere persoanele cu venituri superioare se pot bucura si ei de bucatari, curatatori, soferi, asistenti personali si alte intalniri generoase ce definesc extravaganta bogatiei.

Start-up-urile spun, astazi, raspicat, desi par ca tintesc bogatii, ca natura afacerilor din tehnologie se refera la scaderea costurilor. Prin inovare repetata si lavrari la scara larga, supercalculatoarele anilor ’60 au devenit PC-uri in anii ’80, pentru ca apoi, in 2010 sa devina smartphone-uri.

Bogatii ne subventioneaza pe noi ceilalti – si nu este vorba despre fraieri care cheltuiesc peste 10.000 de dolari pe primele versiuni ale Mac. Fara ei, Apple ar fi putut sa nu supravietuiasca construirii iPhone-ului, asadar nu s-ar fi conceput o era a supercalculatoarelor de buzunar accesibile tuturor.

Asa isi argumenteaza start-up-urile business-urile lor cu servicii la cerere. Daca viziunile trandafirii de crestere ale acestora vor deveni realitate, vor atinge un nivel ce le va permite sa reduca preturile si in acelasi timp sa ofere servicii ce pot modifica radical chiar si modul cum isi conduc oamenii simpli vietile lor.

Este o perspectiva plauzibila, dar totusi putin probabil sa se intample. Pentru a ajunge la amploarea care sa permita start-up-urilor sa atinga un public larg, este nevoie ca totul sa decurga perfect pentru aceste companii, iar succesul trebuie sa se „hraneasca” pe sine. Aceasta se intampla rar in lumea tehnologiei.

Doua companii care sunt, in prezent, arhetipuri ale afacerii cu servicii la cerere i-au permis, recent, autorului acestui articol sa le analizeze modelele economice pentru a se lamuri cum au reusit sa aiba un public larg. Una este Shuddle, un start-up care creaza un serviciu de tip taxi pentru copii, un fel de Uber care ia prichindeii de la scoala si ii duce la fotbal, de exemplu.

Cealalta companie este Munchery, care livreaza mancare de restaurant la domiciliu (se poate asemui cu un serviciu ce ofera un bucatar personal). Ambele companii au rezistat in fata ideii de a oferi servicii celor bogati si au explicat in amanunt cum au planuit sa se orienteze catre mase si, desigur, sa scada preturile.

„Prima data cand oferi un serviciu este destul de scump”, spune Tri Tran, co-fondator al Munchery si director executiv. „Insa avem o misiune interna pe care trebuie sa o transformam in realitate, mancare buna pentru toata lumea, oriunde s-ar afla, si daca oferim acest serviciu doar clasei de mijloc superioare sau oamenilor care sunt cu adevarat bogati, atunci nu ne vom putea atinge tinta”.

Tran a recunoscut ca preturile nu au fost suficient de scazute pentru ca Munchery sa fie o optiune pentru toata lumea, insa modelul de business va permite, in curand, un acces mai mare. Compania a fost infiintata in 2010 si opereaza in San Francisco Bay Area, Seattle, New York, iar in curand va opera si in Los Angeles.

O masa pentru un adult la Munchery costa in jur de 11 dolari sau 12 dolari, in timp ce o masa pentru un copil costa circa 6 dolari. Cu o taxa de livrare de 3 dolari, o cina pentru o familie compusa din patru persoane ar putea costa aproximativ 37 de dolari, astfel ca se compara cu o cina la fast-food-ul Chipotle, de exemplu, care costa in jur de 25 de dolari, dar la care se adauga timpul si banii cheltuiti pentru a ajunge acolo.

Munchery se bucura de un avantaj de cost in raport cu competitorii sai, avand cele mai mici preturi, sustine Tri Tran. Compania achizitioneaza ingrediente de cea mai buna calitate la vrac, utilizeaza o singura bucatarie intr-o zona indepartata de o anumita parte a orasului si foloseste tehnologie avansata de preparare a mancarii pentru a reduce costurile de munca.

Tran promite ca in cateva luni, o portie de pui, vita sau peste va fi vanduta cu mai putin de 10 dolari, iar o portie de paste va costa 7 dolari. Pe termen lung, Tran tinteste preturi care sa fie competitive cu cele ale lanturilor de fast-food si care ar fi scumpe daca mancarea ar fi preparata acasa.

„Daca cumperi aceleasi ingrediente de calitate pe care le folosim noi pentru a gati acasa, doar acestea te vor costa mai mult”, precizeaza Tran.

Gurmanzii ar putea sfida aceasta idee. Dar, sociologii au descoperit ca pentru familiile cu venituri mici si medii, gatitul in fiecare zi necesita prea mult timp, planificare si bani. Daca Munchery poate prepara o cina „non-junk” la preturi comparabile cu o masa „junk” si in timp scurt, nu ar fi acesta un serviciu util pentru cei care nu sunt milionari?

„Daca sunt atat de grozave, companiile comerciale ar putea distribui mancare la scara larga, iar noi putem saluta norocosi succesul lor, putand fi un castig urias”, spune Hannah Calhoon, directorul Blue Ridge Labs, o organizatie al carei scop este sa construiasca produse tehnologice pentru comunitati cu venituri mici.

Este valabil acelasi lucru si pentru Shuddle, companie creata de Nick Allen, un fondator al serviciului de taxi pentru copii denumit Sidecar, care sustine ca prin serviciul oferit a incercat sa rezolve o problema moderna a parintilor care lucreaza si ai caror copii au nevoie de transport de la scoala acasa sau de la scoala la alte activitati, drumuri ce necesita o gramada de timp si bani.

„Desi nu apelez la serviciul Shuddle pentru copiii mei, – serviciul este valabil doar pentru copii care pot sta pe scaunele din masina iar ai mei sunt prea mici – am vorbit cu cativa parinti care au descris serviciul intr-o maniera foarte rapsodica”, scrie Farhad Manjoo.

„Este absolut minunat sa ai pe cineva care iti aduce copii de la scoala in timp ce prepari masa acasa, astfel ca toata familia poate lua cina la o ora normala”, spune Rana DiOrio, mama a trei copii din Bay Area care a folosit Shuddle de cateva ori pe saptamana timp de cateva luni. DiOrio, care este director executiv la o companie ce publica carti pentru copii, adauga ca serviciul i se pare mai ieftin decat daca ar angaja babysitter pentru o ora doar cu scopul de a aduce copii cu masina de la scoala, desi admite ca este un pret pe care ea si-l permite, dar poate ca nu toata lumea.

In prezent, cei mai multi parinti platesc intre 12 si 15 dolari pe o cursa, mai mult decat daca ar apela la o companie precum Uber si mult mai mult decat daca ar folosi transportul public, care nu este disponibil peste tot.

Costul este partial un rezultat al complexitatii. Shuddle are cerinte mai extinse catre soferi fata de alte companii ce ofera serviciul de „ride-share”, inclusiv cere experienta anterioara de ingrijire a copiilor. Asa se explica de ce aproape toti cei 250 de soferi ai companiei sunt femei. Pentru a aloca eficient soferi in zone cu densitate redusa, cum ar fi in suburbii, parintii trebuie sa programeze din timp cursa, iar pentru a avea coordonatele exacte, copiii trebuie sa aiba asupra lor un telefon mobil. Compania utilizeaza un software pentru a urmari cat de atenti conduc soferii.

Allen are un plan de reducere drastica a pretului: „CAR-POOLING”, adica a pune o masina la comun. Pe masura ce Shuddle creste, s-au invatat multe despre obiceiurile locale ale familiilor in privinta deplasatului cu o masina tip taxi, astfel ca se doreste acum transportarea mai multor copii in masini sau dubite, ceea ce ar reduce semnificativ pretul. „Mi-ar placea sa iti pot lua copilul de la scoala in fiecare zi pentru 5 dolari – aproape la fel de ieftin ca in cazul autobuzului de oras”, afirma Allen.

Dupa ce am vorbit cu mai multe start-up-uri, sunt inca nesigur daca vor ajunge la punctul in care vor servi cu adevarat masele, marturiseste Farhad Manjoo.

Totusi, chiar daca Shuddle si Munchery nu aplica preturile cele mai mici pentru a se putea adresa multimii, merita sa li se acorde incredere, considera autorul articolului, fie si numai pentru incercarea de a oferi un serviciu oamenilor cu venituri (mai) modeste, si nu doar bogatilor.

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.