STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, ANALIZE SECTORIALE, Politica cu impact economic, INTERNATIONAL

China, ani de declin oare ?

China infrastructuraRata de crestere in 2015 a Chinei a dat frisoane pietelor globale, dar tara a adaugat economiei sale, anul trecut, o productie echivalenta cu cea a Thailandei si Filipine, ceea ce nu este deloc de neglijat, sustine Hellmute Shutte, profesor emerit la Scoala de Management International la INSEAD, intr-un articol postat pe site-ul institutiei.

China a fost tapul ispasitor pentru multe dintre distorsiunile economice ale lumii, in ultimii ani, scrie Hellmute Shutte. Cresterea inregistrata din 1980 incoace a amenintat multe locuri de munca din alte piete. Cert este ca, „economia de piata socialista” a Chinei a reprezentat o adevarata provocare pentru cei care cred cu tarie in eficenta pietei (libere).

Realitatea este ca atunci cand China si-a incordat muschii pe piata globala a obligatiunilor a fost pusa la indoiala premisa potrivit careia doar economiile avansate sunt bogate, in timp ce tarile in curs de dezvoltare sunt sarace. Acum cand China pare sa fie in declin, ingrijorarile cresc cu privire la supracapacitatile sale uriase, la turbulentele de pe piata actiunilor si la scaderea cererii de materii prime. Nu este deloc de mirare ca revin vociferarile privind o „aterizare dura” a economiei tarii.

Totusi, o economie atat de mare – si care tot creste – are efecte, in mod obligatoriu, colaterale asupra restului lumii. Multi analisti indica modelul de management economic al Chinei ca fiind unul neobisnuit, diferit de modelul in care alte economii mari isi administreaza propriile afaceri. In realitate, nimic din ceea ce am vazut in trecut sau observam acum nu este o situatie unica, sustine profesorul de la INSEAD.

Astazi, economia Chinei se comporta aproape similiar cu economiile ale altor tari. Chiar si influenta guvernului asupra industriei, in anumite sectoare este similara cu cea intalnita in unele tari europene, ca de exemplu in Franta. China utilizeaza (gratie Bancii Mondiale) aceleasi etaloane de masurare a Produsului Intern Brut (PIB), comertului exterior sau productiei industriale ca majoritatea tarilor. Ca atare, comparatiile sunt posibile si chiar potrivite.

Noul normal

Recentul anunt privind o crestere economica de 6,9% in 2015 in China a socat lumea, desi este una dintre cele mai rapide cresteri economice din lume. Adevarat, este cea mai scazuta rata de crestere in cazul Chinei de 25 de ani incoace si care indica un declin. Transpunand asta in echivalentul in dolari, bogatia suplimentara creata de China, in ceea ce priveste veniturile sau productia de bunuri, reprezinta 725 miliarde de dolari. Ceea ce este mai mult decat PIB-ul Thailandei si Filipinei la un loc. Cu alte cuvinte, in 2015, China a adaugat la productia sa totala echivalentul activitatii economice a doua dintre cele mai mari tari asiatice.

Este asemanator cu situatia Japoniei care, in anii de „bubble”, a adaugat la PIB-ul sau anual echivalentul economiei Coreei de Sud. Tarile mari au, pur si simplu, cateodata un impuls urias, atunci cand cresterea economica este mare.

O alta comparatie ce merita facuta este legata de baza pe cap de locuitor. In 2014, PIB-ul per capita in China a fost de 7,600 dolari si a crescut cu 6,9% in anul urmator. Presupunand ca Banca Mondiala nu va face revizuiri majore, la sfarsitul lui 2015, media era de 500 de dolari in plus in buzunarul unui chinez. Aceasta crestere a venitului in dolari a fost, de fapt, cea mai mare din istoria Chinei.

Intorcandu-ne cu 10 ani in urma, PIB-ul per capita era de 1,500 dolari, iar rata de crestere de 11,4%, ceea ce inseamna o crestere a venitului de doar 170 de dolari. In India cresterea a fost chiar mai mare decat in China, in 2015. Oricum, potrivit bazei venitului, cresterea valorica a fost de doar circa 80 de dolari. Ca atare, prapastia privind venitul per capita dintre chinezi si indieni a continuat sa se mareasca. Si asta luand in calcul o rata de crestere de 4%-5%. India ar trebui sa inregistreze o crestere a venitului pe cap de locuitor de cel putin 20% pentru a inchide acest decalaj sau macar sa nu lase diferenta sa se accentueze in favoarea Chinei. Ceea ce ar fi o asteptare usor nerealista.

Cand se va intampla?

Va ajunge, curand, media venitului in China la nivelul tarilor avansate? Probabil ca nu. Si asta pentru ca tara se afla inca destul de mult in urma, fara indoiala, din cauza perioadelor lungi de razboi civil si de gestionarea economica defectoasa, inainte de reformele pietei incepute in anii 1978-79.

Avand in vedere nivelul actual al venitului in partea prospera a Occidentului, o rata de crestere de doar 1,5% este suficienta pentru a furniza un venit suplimentar anual comparativ cu media de care se pot bucura chinezii, chiar in timp ce cresterea se deruleaza cu viteza mare. O rata de crestere de 2% poate mari distanta intre venitul per capita in tari occidentale, precum Statele Unite, comparativ cu China, cu toate ca povestea de succes a tarii ar putea continua inca cativa ani.

Istoria economica ne arata ca ratele de crestere macroeconomica scad atunci cand venitul creste. Economistilor le place sa explice acest fenomen, aratand curbele de productivitate. Imbunatatirea productivitatii este mai usor de atins cand nivelul este scazut si cand productivitatea reprezinta locomotiva cresterii. Uitandu-ne in jur, in regiune, la Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong si Singapore, acestea sunt cele mai potrivite exemple de economii cu cresteri foarte mari la un anumit moment si care, ulterior, au incetinit. Cu alte cuvinte, in timp ce statele avansate pot mentine foarte bine o crestere economica de 1% – 2%, pentru China e dificil sa mentina un nivel de 7% sau mai mare.

Va deveni China cea mai mare economie a lumii? Probabil ca da, fara a face calcule de paritate a puterii de cumparare. Dimensiunea unei economii consta in marimea populatiei inmultit cu venitul pe cap de locuitor.

O populatie de 1,3 miliarde cat are China versus 320 milioane in Statele Unite ofera Chinei un imens „multiplicator al populatiei”. Chiar daca avand in vedere baza pe cap de locuitor, chinezii nu vor putea sa ii ajunga din urma pe americani, totusi ei pot face asta in termeni de PIB total.

Presupunand ca nu se vor produce schimbari majore in cifrele macroeconomice, aceasta se poate intampla cand venitul per capita in China va atinge un sfert din cel inregistrat in Statele Unite. In 2014, in China era de 7,600 dolari comparativ cu 56,000 in Statele Unite. Desi productivitatea in China este in crestere, tara mai are un drum lung de parcurs.

Conteaza aceste cifre pentru comunitatea de afaceri? Da si nu. Da, pentru ca felul cum sunt privite cifrele influenteaza si formeaza perceptiile despre oportunitatile de afaceri, asteptarile privind investitiile si profitul. Si, nu, deoarece companiile opereaza pe baza propriilor capabilitati, in zone geografice, industrii si sectoare ce pot avea dinamici diferite comparativ cu fundamentele macroeconomice.

Oricum, avem nevoie de o anumita perspectiva, atunci cand ne uitam la China. Poate ca ritmul de crestere economica a incetinit, dar era de asteptat acest lucru. Nu este deloc neobisnuit sau unic, conchide Hellmute Shutte.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.