STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, MACROECONOMIE, EUROPA, P.I.B. & STATISTICI

Brexit: Cum i-a mers, de fapt, Marii Britanii, în Uniunea Europeană. Aventurile aderării și evoluția în timp

Autor: Victor Bratu – Cursdeguvernare.ro

Pentru a înţelege parcursul de până la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, prescurtat Brexit, ar fi util să vedem cum a intrat acest stat în UE şi cum a evoluat de atunci încoace.

Europa de la finele anilor 1960 era divizată în două blocuri de liber schimb, Comunitatea Economică Europeană compusă din şase state (Franţa, Germania, Italia şi ţările Benelux) şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS), formată de şapte state (Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Norvegia, Austria, Portugalia şi Elveţia).

După unificarea comunităţilor europene în CEE în 1967 şi perfecţionarea pieţei unice (era deja încheiată uniunea vamala şi funcţiona o piaţă agricolă comună), prima organizaţie s-a dovedit a fi mai eficientă iar membrii AELS au ajuns să facă mai mult comerţ cu acest bloc compact decât între ei.

Interesant este că tot în 1967 solicitarea Marii Britanii de aderare la CEE a fost respinsă prin veto-ul francez, împreună cu cererile depuse de Danemarca şi Irlanda.

Insularii au reaplicat în 1969 şi au insistat pentru a fi primiţi în UE de-abia în 1973, în cadrul primului val de aderare, împreună cu cele două ţări AELS menţionate mai sus.

În treacăt fie spus, Norvegia a renunţat la candidatură pe ultima sută de metri, în urma unui referendum prin care populaţia s-a opus integrării ( aşa a rămas, la fel ca şi Elveţia, în afara UE). Interesant este că performanţa economică a CEE a scăzut în medie după trecerea la formula cu nouă state.

Tema principală de campanie care au convins populaţia să voteze pentru ieşirea din UE a fost că apartenenţa la Uniune nu a adus beneficii suficiente britanicilor.

Datele arată că, dimpotrivă, britanicii au fost principalii beneficiari ai adoptării unui model social-economic ceva mai europenizat şi au avut cea mai mare creştere a PIB-ului pe locuitor dintre cele trei mari puteri economice ale UE, plasându-se chiar peste dezvoltarea SUA în acelaşi interval de timp.

Mai important pentru marea masă a populaţiei a fost că această creştere susţinută s-a resimţit cu mult mai mult la nivelul cetăţeanului de rând faţă de cazul în care Marea Britanie ar fi rămas mai aproape de modelul economic instituit peste Atlantic.

De la aderarea la UE, venitul personal median ( cel mai probabil a fi întâlnit) a crescut în Marea Britanie cu 79%, de cinci ori mai mult faţă de cele 16% consemnate în SUA. Respectiv, creşterea puternică a fost distribuită mult mai uniform.

Citeste continuarea articolului pe cursdeguvernare.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.