STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, MACROECONOMIE, EUROPA, P.I.B. & STATISTICI, Integrare EUROPEANA

Atenție la riscul deceniului următor în economie. Și la dilema dacă e bine să-l evităm sau nu

Autor:Bogdan Murgescu– Cursdeguvernare.ro

Textul de mai jos e doar un fragment (adică doar ipoteza și intriga, la care trebuie să reflectăm)  din articolul apărut în revista (exclusiv print) ”CRONICILE Curs de Guvernare (despre ”CRONICI …” – un LINK-AICI), scris de Bogdan Murgescu – istoric și profesor universitar la Universitatea București.

El analizează o chestiune pe care atât mediul economic, cât mai ales cel politic o ignoră: ce au pățit alții (adică ce urmează să pățim noi) după ce forța de muncă ieftină nu mai este un avantaj comparativ și un factor esențial de competitivitate.

Nu e o speculație: unul din graficele textului, pe care-l publicăm mai jos, arată problema cu care s-au confruntat alte economii la 25-30 de ani după aderarea la UE.

Textul integral – cu toate considerațiile, unghiurile de abordare și punerea în context – poate fi citit în revista CRONICILE Curs de Guvernare – al cărui sumar poate fi studiat AICI-LINK.

(Redacția)

***

(………..)

Motorul succesului de până acum, în care se ascunde riscul deceniului următor

Deși sunt multe discuții cu privire la felul în care rezultatele acestei creșteri economice spectaculoase se distribuie în interiorul societății românești, orice observator obiectiv va recunoaște că structura economiei s-a schimbat substanțial, iar nivelul de trai al majorității românilor s-a îmbunătățit.

Dar este sustenabilă această creștere? Pentru a răspunde la întrebare, trebuie mai întâi să vedem care au fost motoarele creșterii economice din această perioadă. Aici va trebui să facem două distincții.

Prima distincție este aceea între elementele conjuncturale care au stimulat creșterea economică pe termen scurt, și cele care au acționat pe o perioadă mai lungă de timp.

Cea de-a doua distincție este aceea între factorii care au un impact strict sectorial, și cei care sunt semnificativi pentru ansamblul economiei, sau măcar pentru cea mai mare parte a acesteia.

Dintre stimulii conjuncturali ai creșterii economice voi menționa unele dintre marile privatizări din anii 2000 (de exemplu, privatizarea BCR în 2006 a însemnat un influx financiar de peste 2% din PIB), scăderea prețului internațional al petrolului (și subsecvent a facturii pentru importurile de țiței) în anii 2015-2017, scăderile fiscalității și creșterile de salarii din ultimii doi ani.

La nivel de ramuri economice, am putea avea în vedere dinamismul sectorului IT sau al producției de automobile, dar și lentorile componentei de subzistență din agricultură.

Dacă încercăm să identificăm factorii cu impact supra-sectorial și durabilitate ridicată, din păcate nu putem să ne referim la calitatea infrastructurii sau la cea a instituțiilor care contează pentru mediul de afaceri.

Elementul-cheie care a conferit competitivitate internațională României a fost combinația dintre apartenența la Piața Unică și un cost al forței de muncă încă sensibil mai mic decât cel din majoritatea celorlalte țări ale Uniunii Europene.

Această combinație a avut un rol decisiv în anii scurși după ce Uniunea Europeană a decis să înceapă negocierile de aderare cu România și are potențialul de a asigura și în anii următori o creștere economică mai mare cu 1-2% anual decât cea a ansamblului Uniunii Europene.

Pe de altă parte, diferența dintre nivelurile medii ale costurilor forței de muncă se reduce, și este firesc să fie așa, nu doar pentru că cetățenii României au dreptul să beneficieze și ei de creșteri ale nivelului de trai, ci și deoarece mecanismele integrării economice conduc la asemenea apropieri între nivelurile veniturilor.

Dar aceasta înseamnă că la un moment dat forța de tracțiune a avantajului relativ al ieftinătății forței de muncă se va diminua. În mod normal, această diminuare ar trebui compensată prin ameliorarea cadrului instituțional și a infrastructurii, ca și prin ridicarea nivelului capitalului uman, care să asigure competitivitatea internațională a României la un nivel mai ridicat decât până acum.

Altfel, România va ajunge mai întâi să-și plafoneze creșterea, iar apoi să diveargă din nou în raport cu media Uniunii Europene, așa cum s-a întâmplat și cu alte state europene care au aderat mai demult la Uniunea Europeană.

Citeste continuarea articolului pe cursdeguvernare.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.