STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, INTERNATIONAL

Are China o problemă? Încă are performanțe mai bune decât toți ceilalți

China_problemNemții sunt alarmați. Jörg Wuttke, cel care prezidează Camera de Comerț a UE la Beijing, a declarat săptămâna trecută că „Wirtschaftswunder (miracolul economic) al Chinei a dispărut”. El este omul care ar trebui să știe acest lucru, pentru că el reprezintă mii de companii europene care operează în China, și care, am putea suspecta, îi oferă informații economice valoroase, scrie Michael Ivanovitch, președinte al MSI Global, o companie de cercetare economică din New York, în pagina de comentarii a CNBC.

Herr Wuttkespune, de asemenea,  că „epoca de aur (probabil economică) a Chinei este o amintire îndepărtată”. În opinia sa, roadele creșterii bazate pe proiecte de infrastructură au fost deja culese.

Deci, ce a mai rămas? Nimic, conform lui, deoarece consumul privat și industriile de servicii din China nu sunt în măsură să compenseze pentru scăderile din investiții și exporturi.

În opinia sa, această situație cumplită nu poate fi reparată. Economia este prea închisă și nereformată, spune el. Beijingul este, de asemenea, acuzat de temeri excesive pentru „securitatea națională”. Și, în final, cireașa de pe tort: „În timp ce China își renovează casa, întrebarea pentru companiie europene este dacă acestea vor fi înăuntrul sau în afara ei.”

Cred că evaluarea lui Herr Wuttke despre starea actuală și perspectivele economiei chineze este eronată. El se lamentează, în același timp, mult prea mult, menționează Michael Ivanovitch.

Pentru început, el ar trebui să le recunoască chinezilor unele reușite. În mai puțin de 40 de ani au construit a doua cea mai mare economie din lume de la o economie de subzistență, profund sărăcită, de dimensiunea Olandei.

Să pretindă că nu există nicio schimbare structurală este absurd, având în vedere traiectoria remarcabilă a economiei chineze. Consumul privat este principalul motor al creșterii economice; el reprezintă în prezent jumătate din PIB-ul Chinei, și generează aproape două treimi din câștigurile anuale ale țării sub formă de cerere și producție.

Aceste rezultate se aproprie de cazul Japoniei, unde consumul privat reprezintă aproximativ 60% din PIB. Marea diferență este că în Japonia consumul privat a fost în scădere, la o rată anuală de 2,3% în al doilea trimestru, în timp ce cheltuielile gospodăriilor din China se află în plină expansiune.

Comerțul cu amănuntul a crescut în China cu 10,5% în luna iulie (de la an la an) – cu vânzări online în creștere cu 37 la sută în primele șapte luni ale lui 2015. Se estimează că în prezent există o jumătate de miliard de deținători de smartphone-uri în China, care sunt suficient de pregătiți în a le utiliza pentru a comanda un taxi, măncare sau să se răsfețe online, toate acestea prin intermediul celor mai mari servicii de shopping online din lume.

Prin urmare, ar putea părea ciudată sugestia Germaniei care spune că China are nevoie de expertiză europeană pentru a-și digitaliza serviciile bancare și de asigurări. Chinezii au deja această expertiză, cum nemții și restul Europei descoperă abia acum, prin intermediul produselor de comunicație de înaltă calitate de tipul hardware și software, care vin pe piețele lor la prețuri imbatabile.

Ceea ce ne aduce la industria serviciilor din China. Acest sector reprezintă acum mai mult de 48% din economie. În prima jumătate a acestui an, industriile sectorului de servicii din China au atras 63,5% din intrările de investiții străine directe (ISD). Aceste intrări de investiții – un total de 68,4 miliarde de dolari – au crescut cu 8% față de anul anterior, cu o pondere a fondurilor care merg spre sectorul serviciilor în creștere cu 23,6%. Observatorul german și-ar putea dori să constate că, împreună cu industria farmaceutică, cele de comunicații și electronică au fost principalii beneficiari de ISD. În mod evident, acestea nu sunt sectoare lipsite de reforme.

Apoi, să ne gândim la acei 350 de milioane de oameni din rural care așteaptă să treacă la stilul de viață urban în următorii patru ani. Acest fapt împreună cu o creștere rapidă a segmentului superior al clasei de mijloc – milioanele de chinezi înstăriți care călătorescîn întreaga lume (francezii au înființat chiar servicii speciale pentru a răspunde nevoilor acestor vizitatori chinezi) – vor duce în spate valul de consum în creștere, precum și creșterea puternică din industriile de servicii.

China, desigur, are un drum lung de parcurs în modernizarea economiei și industriei sale. Dar ar fi naiv să ne așteptăm ca ea să urmeze o schiță imaginară a unei economii de piață deschise în totalitate, cu o forță de muncă și piață a produselor perfect maleabile și brusc ajustabile. Este, probabil, chiar prea mult să ne așteptăm ca China să copieze modelele germane și franceze de economii sociale de piață (în descompunere). China dorește o ordine socială „cu caracteristici chinezești” – orice ar însemna asta.

Uitați un indiciu a ceea ce ar putea fi, scrie Ivanovitch. Beijingul tocmai a înființat un fond de 60 de miliarde de yuani pentru a sprijini funcționarea și crearea de întreprinderi mici și mijlocii – un fel de Mittelstand chinezesc. De asemenea, un uluitor număr de 10.000 de companii cu capital privat este înregistrat în fiecare zi în China. Și mulți dintre cele șapte milioane de absolvenți de facultate care intră pe piața forței de muncă în fiecare an devin antreprenori.

Acestea sunt caracteristicile dinamice, inovatoare și competitive ale noilor segmente din piețele chineze. Ele, probabil, explică, în parte, de ce chinezii au fost atât de buni la dezvoltarea unor industrii puternic competitive – de înlocuire a importurilor. Cum altfel se poate justifica declinul constant din importuri?

O scădere abrupta cu 14,6% a importurilor țării în primele opt luni ale acestui an ar putea să fie în concordanță doar cu o economie în depresiune. Doar că nu este cazul aici; economia chineză continuă să crească într-un ritm constant de 7%. Scăderea cu 13,7% a importurilor Chinei din UE face parte din aceeași poveste. Iar singurul răspuns plauzibil este acesta: China produce acum la domiciliu o cantitate tot mai mare de bunuri și servicii ce până nu demult le importa.

O mare supărare pentru nemți trebuie să fie, în mod particular, faptul că China preia controlul piețelor lor din Europa Centrală – în mod tradițional ‘hinterland’-ul economic și industrial german.

Aici, acele mult disputate conglomerate deținute de statul chinez construiesc poduri, trenuri de mare viteză, autostrăzi moderne și centrale electrice. În timpul summit-urilor anuale pe care China le ține în această regiune, guvernele din Europa Centrală se întrec să depună acele proiecte de investiții la care, susțin ele, UE nici nu vrea să se uite.

Și chinezii, acum, își fac doar încălzirea pentru marele atac „o centură, un drum” (Noul Drum al Matasii – nota EconomicZoom). În prima jumătate a acestui an, China a investit 7 miliarde de dolari – o creștere cu 22,2% – în cele 48 de țări care fac parte din acest proiect multinațional gigant. Din nou, liderii locurilor de muncă de aici sunt marile firme de stat din China.

Una dintre ele, China State Construction Engineering, doar ce a semnat un mega-proiect pentru a construi, la est de Cairo, noua capitală administrativă a Egiptului, în valoare de 45 miliarde de dolari, în următorii șapte ani. Unde este Europa aici?

Este timpul ca nemții să înțeleagă că China nu este acea piața a UE captivă lor, unde companiile germane consideră că au drept înnăscut de a acționa în calitate de furnizori exclusivi de produse și servicii.

China nu are nevoie de niciun sfat european cu privire la cum șă-și administreze economia. Reformele sale sunt dificile, dar ele vor continua – încet și în mod deliberat – în modul în care chinezii au crescut economia lor de la aproape nimic la centrul de putere ce este astăzi.

Sectorul financiar – și al contului de capital, în special – va fi cel mai dificil proiect de reformă economică pe care Beijingul l-a avut de făcut până acum. Greșeala de a permite formarea unei bule speculative imense pe piața de capital este un exemplu al procesului dureros de învățare despre cum trebuie gestionat sistemului financiar din în ce ce mai complex al Chinei.

Evenimentele recente au demonstrat, de asemenea, că administrarea ratei de schimb este o altă problemă; dacă este prost administrată, poate destabiliza complet economia chineză.

Între timp, China va ajusta creșterea economică, cu un amestec mai echilibrat de politici monetare și fiscale. Unii dintre acești stimuli sunt deja în curs de desfășurare. Cheltuielile publice au crescut cu 13,4% în primele șapte luni ale acestui an. 1,2-1,5 trilioane de yuani (de la 190 de miliarde dolari la 240 miliarde dolari) vor fi adăugați cheltuielilor publice pentru a susține creșterea economică prin proiecte de investiții deja aprobate.

 

Michael Ivanovitch este președinte al MSI Global, o companie de cercetare economică din New York.

De asemenea, el a fost senior economist la OCDE în Paris, economist internațional la Rezerva Federală din New York și a predat economie la Universitatea Columbia.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.