Economia cu Sumă Nulă

28 septembrie 2018 08:40

Antropologul David Graeber a susținut că până la 30% din toată munca este realizată în „locuri de muncă de rahat”, care nu sunt necesare pentru a produce bunuri și servicii cu adevărat valoroase, ci provin din competiția pentru venituri și statut. Dar problema mai profundă este că din ce în ce mai mult activitatea economică are doar o funcție distributivă, afirmă Adair Turner, într-un editorial pe projectsyndicate.org.

În întreaga economie globală, potențialul de automatizare pare enorm. „Speedfactory” de la Adidas din Bavaria va angaja 160 de muncitori pentru a produce 500.000 de perechi de pantofi în fiecare an, o rată a productivității de peste cinci ori mai mare decât în fabricile tipice de astăzi. British Retail Consortium estimează că locurile de muncă din domeniul vânzării cu amănuntul ar putea scădea de la trei milioane la 2,1 milioane în decurs de zece ani, doar o mică parte fiind înlocuită cu noi locuri de muncă în comerțul cu amănuntul online. Multe companii de servicii financiare văd potențialul de a reduce posturile din zona de prelucrare a informațiilor la o mică parte din nivelurile actuale.

Și totuși, în ciuda acestui fapt, creșterea productivității măsurată în economiile dezvoltate a încetinit. O posibilă explicație, recent analizată de Andrew Haldane, economist-șef al Băncii Angliei, este că, în timp ce unele companii înțeleg rapid noile oportunități, altele fac acest lucru încet, producând o largă dispersie a productivității chiar și în același sector. Dar numai dispersia nu poate explica încetinirea creșterii productivității: aceasta ar necesita o creștere a gradului de dispersie.

Cu toate acestea, concentrarea asupra modului în care tehnologia este aplicată locurilor de muncă existente poate reprezenta o analiză într-un loc greșit, pentru că indiciile privind paradoxul productivității pot fi găsite în activitățile spre care se deplasează lucrătorii strămutați.

David Graeber de la London School of Economics susține că până la 30% din toată munca se desfășoară în „locuri de muncă de rahat”, care nu sunt necesare pentru a produce bunuri și servicii cu adevărat valoroase, ci provin din competiția pentru venituri și statut.

Graeber vede în mod util lumea din perspectiva unui antropolog, nu a unui economist. Dar expresia „locuri de muncă de rahat” și concentrarea asupra muncitorilor demotivați care fac o muncă inutilă pot îndepărta atenția de la dezvoltarea esențială: lucrătorii individuali pot considera multe locuri de muncă stimulative și valoroase, dar care nu pot contribui în ansamblu la bunăstarea totală.

Să presupunem, de exemplu, că v-a păsat de obiectivele unei anumite organizații de caritate, aveți un talent pentru strângerea de fonduri și ați sporit cu succes numărul donațiilor. Probabil că vă simțiți și motivat și bine, chiar dacă tot ce ați făcut a fost să redirecționați bani de la o altă organizație de caritate de care un alt colector de fonduri ar fost la fel de pasionat.

Prin urmare, întrebarea economică crucială nu este dacă locurile de muncă individuale sunt „de rahat”, ci dacă acestea îndeplinesc din ce în ce mai mult o funcție de distribuire de sumă nulă, în care faptul de a dedica din ce în ce mai multă pricepere, efort și tehnologie nu poate spori bunăstarea umană, având în vedere priceperea, efortul și tehnologia aplicate de cealaltă parte a jocului competitiv.

Numeroase locuri de muncă se încadrează în această categorie: infractorii cibernetici și experții cibernetici angajați de companii pentru a le respinge atacurile; avocați (atât pentru persoane fizice, cât și pentru corporații); o mare parte din tranzacțiile financiare și gestionarea activelor; contabilii fiscali și funcționarii fiscului în domeniul veniturilor; publicitate și marketing pentru a construi brandul X în detrimentul mărcii Y; politicieni rivali și think-tank-uri; chiar și profesorii care doresc să se asigure că studenții lor iau notele relative mai mari care stau la baza succesului viitor.

Măsurarea, pentru a vedea, din toate activitățile economice care este ponderea celor de sumă nulă, este în mod inerent dificilă. Multe locuri de muncă implică atât activități cu adevărat creative, cât și activități distributive. Și activitățile cu valoare zero pot fi găsite în toate sectoarele; companiile de producție pot angaja contabilii fiscali pentru a minimiza pasivele și directori de top care se concentrează asupra ingineriei financiare.

Dar cifrele disponibile sugerează că activitățile cu valoare zero au crescut semnificativ. După cum subliniază Gary Hamel și Michele Zanini într-un articol recent al revistei Harvard Business Review, aproximativ 17,6% din totalul locurilor de muncă din SUA, care primesc 30% din totalul compensațiilor, se află în funcții de „management și administrativ”, predispuse spre activități cu valoare zero. Între timp, angajarea în firmele financiare și de „servicii pentru întreprinderi” a crescut de la 15% la 18% din totalul locurilor de muncă din SUA în ultimii 20 de ani și de la 20% la 24% din producția măsurată.

Hamel și Zanini susțin că, dacă am putea elimina doar locurile de muncă inutile din management, productivitatea ar putea crește. Dar creșterea activităților cu sumă zero poate fi mai inerentă decât cred ei. Pe măsură ce progresul tehnologic ne face să devenim din ce în ce mai bogați în ceea ce privește multe bunuri și servicii de bază – fie mașini sau aparate de uz casnic, mese la restaurant sau apeluri telefonice mobile – poate fi inevitabil ca mai multă activitate umană să fie dedicată concurenței cu sumă nulă pentru veniturile și activele disponibile.

Pe măsură ce capacitatea noastră de a realiza produse de calitate superioară cu mai puțini oameni crește, valoarea poate să ajungă să rezide tot mai mult în mărcile subiective, iar firmele raționale vor dedica resurse pentru activități precum analiza pieței, ingineria financiară și planificarea fiscală. În cele din urmă, aproape toată munca umană ar putea fi dedicată activităților cu sumă zero.

Indiferent dacă roboții vor atinge vreodată inteligența la nivel uman, are un rol edificator ideea de a lua în considerare cum ar arăta o economie dacă am putea automatiza aproape toată munca necesară pentru a produce bunurile și serviciile necesare bunăstării umane. Există două posibilități: una este o creștere dramatică a timpului liber; cealaltă este că tot mai multă muncă ar fi dedicată concurenței cu sumă zero. Având în vedere ceea ce știm despre natura umană, a doua ipoteză pare să joace un rol semnificativ.

Așa cum am susținut într-o conferință recentă, o astfel de economie ar fi probabil una foarte inegală, cu un număr mic de experți IT, designeri de modă, creatori de mărci, avocați și traderi financiari care ar câștiga venituri enorme. Paradoxal, cel mai fizic lucru dintre toate – terenul dezirabil din punctul de vedere al locației – ar domina valorile activelor, iar regulile privind moștenirea ar fi un factor determinant al bogăției relative.

În cuvintele lui John Maynard Keynes, am fi rezolvat „problema economică” a modului în care să producem cât de multe bunuri și servicii ne dorim, dar ne-am confrunta cu problemele mai dificile și în esență politice legate de modul de dobândire a sensului într-o lume în care munca nu mai este necesară și de a gestiona în mod corect tendința umană inerentă față de concurența privind statutul social. Încercarea de a rezolva aceste provocări prin dezvoltarea tehnologică accelerată și creșterea rapidă a productivității ar fi precum urmărirea unui miraj.

Distribuiți articolul

Etichete:

Scrie un comentariu


Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi. Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile în funcţie de preferinţele tale.
De ce cookie-uri? Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, a îmbunătăţi experienţa de navigare, a se integra cu reţele de socializare şi a afişa reclame relevante pentru interesele tale. Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. Îţi poţi totodată schimba preferinţele privind modulele cookie.
×
Alegerea dumneavoastră privind modulele cookie de pe acest site
FIŞIERE COOKIE NECESARE
Aceste cookies sunt strict necesare pentru funcţionarea site-ului și nu necesită acordul vizitatorilor site-ului, fiind activate automat.
Afisează modulele cookie necesare
Vă rugăm să alegeţi care dintre fişierele cookie de mai jos nu doriţi să fie utilizate în ce vă priveşte.
Aceste module cookie ne permit să analizăm modul de folosire a paginii web, putând astfel să ne adaptăm necesității userului prin îmbunătățirea permanentă a website-ului nostru.
Afisează modulele cookie necesare
Aceste module cookie vă permit să vă conectaţi la reţelele de socializare preferate și să interacţionaţi cu alţi utilizatori.
Afisează modulele cookie necesare
Aceste module cookie sunt folosite de noi și alte entităţi pentru a vă oferi publicitate relevantă intereselor dumneavoastră.