LIFE-STYLE & HOBBY, Carti & Literatura

„Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu (recenzie)

Recenzie a cărții „Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu

Autor recenzie: Andrea Balint

Padurea-spanzuratilor-402„În mijlocul tuturor ispitelor vieții, ai rămas fiul părintelui tău, Apostole! N-ai uitat învățăturile lui, ci le-ai purtat pururea în sângele tău fierbinte… Ți-aduci aminte cum ne spunea, de câte ori venea prin Năsăud, serios și impunător, parc-ar fi vorbit cu niște bărbați: “Niciodată să nu uitați că sunteți români!”… Vijeliile vieții îndoaie sufletul omului, dar nu pot smulge dintr-însul rădăcinile cele nepieritoare!… Plăcut este domnului dumnezeului nostru acela care se jertfește de bună voie pentru neamul părinților săi și pentru credința lor în vecii vecilor!”

Acestea sunt cuvintele preotului Constantin Boteanu și ar trebui să fie o consolare târzie pentru sufletul chinuit al tânărului Apostol Bologa. Însă acestea nu sunt doar cuvinte de alinare, ci ele poartă în adâncul lor și o admirație imposibil de înăbușit sub teama constantă. Acest preot care, sub ocupația austo-ungară, ține capul plecat și vorbește doar ungurește, umil și smerit nu în fața Dumnezeului său, ci în fața dușmanului, nu își poate reține admirația pentru tânărul acuzat de trădare.

Însă aceasta nu este tema de bază a romanului, ci doar unul dintre conflictele tânărului ofițer, Apostol Bologa. Acesta, cu toată convingerea, condamnă la moarte un fost camarad pentru dezertare și descopera că, de fapt, convingerile nu-și au locul în profanul cotidian și că Dumnezeu este singura certitudine, iar acesta poate fi găsit doar prin iubire.

Drumul spre această descoperire începe printr-o iubire frivolă care îl îndeamnă să se înroleze în armată. Acest loc al morților gratuite îl va împinge să descopere iubirea de oameni, deschizându-i sufletul pentru schimbarea finală ce vine odată cu găsirea interioară a unei iubiri necondiționate pentru altă femeie. Aceasta va fi singura care-i va reda pacea și-i va alina sufletul atunci când este prins trecând granița la inamic, refuzând categoric să lupte împotriva românilor. Însă acest proces evolutiv al iubirii dă naștere unui puternic conflict interior pentru că intră în contradicție cu rațiunea războiului.

Citește continuarea pe SiglaBookBlog

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.