„Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu (recenzie)

12 aprilie 2015 13:27

Recenzie a cărții „Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu

Autor recenzie: Andrea Balint

Padurea-spanzuratilor-402„În mijlocul tuturor ispitelor vieții, ai rămas fiul părintelui tău, Apostole! N-ai uitat învățăturile lui, ci le-ai purtat pururea în sângele tău fierbinte… Ți-aduci aminte cum ne spunea, de câte ori venea prin Năsăud, serios și impunător, parc-ar fi vorbit cu niște bărbați: “Niciodată să nu uitați că sunteți români!”… Vijeliile vieții îndoaie sufletul omului, dar nu pot smulge dintr-însul rădăcinile cele nepieritoare!… Plăcut este domnului dumnezeului nostru acela care se jertfește de bună voie pentru neamul părinților săi și pentru credința lor în vecii vecilor!”

Acestea sunt cuvintele preotului Constantin Boteanu și ar trebui să fie o consolare târzie pentru sufletul chinuit al tânărului Apostol Bologa. Însă acestea nu sunt doar cuvinte de alinare, ci ele poartă în adâncul lor și o admirație imposibil de înăbușit sub teama constantă. Acest preot care, sub ocupația austo-ungară, ține capul plecat și vorbește doar ungurește, umil și smerit nu în fața Dumnezeului său, ci în fața dușmanului, nu își poate reține admirația pentru tânărul acuzat de trădare.

Însă aceasta nu este tema de bază a romanului, ci doar unul dintre conflictele tânărului ofițer, Apostol Bologa. Acesta, cu toată convingerea, condamnă la moarte un fost camarad pentru dezertare și descopera că, de fapt, convingerile nu-și au locul în profanul cotidian și că Dumnezeu este singura certitudine, iar acesta poate fi găsit doar prin iubire.

Drumul spre această descoperire începe printr-o iubire frivolă care îl îndeamnă să se înroleze în armată. Acest loc al morților gratuite îl va împinge să descopere iubirea de oameni, deschizându-i sufletul pentru schimbarea finală ce vine odată cu găsirea interioară a unei iubiri necondiționate pentru altă femeie. Aceasta va fi singura care-i va reda pacea și-i va alina sufletul atunci când este prins trecând granița la inamic, refuzând categoric să lupte împotriva românilor. Însă acest proces evolutiv al iubirii dă naștere unui puternic conflict interior pentru că intră în contradicție cu rațiunea războiului.

Citește continuarea pe SiglaBookBlog

Distribuiți articolul

Etichete:

Scrie un comentariu


Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi. Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile în funcţie de preferinţele tale.
De ce cookie-uri? Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, a îmbunătăţi experienţa de navigare, a se integra cu reţele de socializare şi a afişa reclame relevante pentru interesele tale. Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. Îţi poţi totodată schimba preferinţele privind modulele cookie.
×
Alegerea dumneavoastră privind modulele cookie de pe acest site
FIŞIERE COOKIE NECESARE
Aceste cookies sunt strict necesare pentru funcţionarea site-ului și nu necesită acordul vizitatorilor site-ului, fiind activate automat.
Afisează modulele cookie necesare
Vă rugăm să alegeţi care dintre fişierele cookie de mai jos nu doriţi să fie utilizate în ce vă priveşte.
Aceste module cookie ne permit să analizăm modul de folosire a paginii web, putând astfel să ne adaptăm necesității userului prin îmbunătățirea permanentă a website-ului nostru.
Afisează modulele cookie necesare
Aceste module cookie vă permit să vă conectaţi la reţelele de socializare preferate și să interacţionaţi cu alţi utilizatori.
Afisează modulele cookie necesare
Aceste module cookie sunt folosite de noi și alte entităţi pentru a vă oferi publicitate relevantă intereselor dumneavoastră.