LIFE-STYLE & HOBBY, Cinema - Filme

Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar (recenzie film)

Autor recenzie: Iulia Dromereschi

Mă număr printre (probabil) puținii care încă nu au urmărit serialul marca Netflix de mare succes „Narcos”, o istorie având-ul ca protagonist pe Pablo Escobar, unul dintre cei mai cunoscuți baroni ai drogurilor din Columbia. La apogeul carierei sale, Escobar controla 80% din traficul de cocaină din SUA și avea la activ multiple condamnări pentru trafic și contrabandă de droguri, asasinate, jafuri, spălare de bani și corupție. Chiar și acum, la 25 de ani de la moartea sa, există încă mulți care îl consideră un sfânt și i se adresează oricând se află în căutarea ajutorului divin.

Perspectiva narativă a filmului lui Leon de Aranoa se modifică, însă, prezentând faptele prin ochii Virginiei Vallejo, scriitoare, jurnalistă, personalitate media – amanta lui Escobar între 1983 și 1987. În 2006, DEA (Departamentul de urmărire a traficului de droguri din SUA) a reușit să o scoată din Columbia, pentru a-i salva viața și a coopera cu Ministerul de Justiție, după ce acuzase public câțiva președinți și politicieni columbieni ca fiind beneficiari și complici ai cartelurilor de trafic de cocaină.

În 2007, Vallejo a publicat cartea „Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar”, în care povestește despre relația sa cu baronul cocainei, dar atinge și subiecte sensibile precum originile organizațiilor rebele din Columbia sau motivele exploziei industriei de cocaină. Cartea a devenit bestseller în limba spaniolă, atât în țara natală a autoarei, cât și în Columbia.

Filmul aparține acelui gen în care îți este dificil să te atașezi de, sau măcar să-ți placă, vreun personaj. Nu fiindcă interpretarea actorilor nu ar fi magnifică, ci pentru că lipsa totală de morală și de scrupule, ca și violența extremă a multora dintre scene, îți răpesc orice înclinație spre simpatie sau empatie. Protagoniștii reușesc roluri magistrale; de altfel, nici nu mă puteam aștepta la mai puțin din partea lui Penelope Cruz (Vallejo) și Javier Bardem (Escobar). Un personaj puternic și, poate, cel mai uman, este soția lui Escobar, Victoria (Julieth Restrepo), cea care îi rămâne alături până în ultimele clipe, îi iartă totul și îl susține fără echivoc.

Dincolo de scenele cumplite și de evoluția escaladantă a tempo-ului, dincolo de groaza care îți pătrunde în oase când te confrunți cu pedepsele aplicate trădătorilor din cartel sau cu deciziile de atac și contra-atac ale diverselor organizații implicate, filmul m-a lăsat cu un gust amar și din punctul de vedere al facilității cu care pot fi cumpărați oamenii avizi de putere și de control. În mare parte dominat de scheme cu implicații politice la nivel înalt, „Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar” prezintă cu iscusință trucurile la care apelează baronii cocainei pentru a-și atrage de partea lor judecători, miniștri, președinți, pentru a instaura teroarea în rândul rivalilor și pentru a-și crea în jur un cult al personalității al cărui victime sunt, firește, oamenii sărmani.

Citeste continuarea pe:SiglaBookBlog

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.