LIFE-STYLE & HOBBY, Carti & Literatura, Cinema - Filme

Au revoir là-haut/La revedere acolo sus (recenzie film)

Recenzie film: Au revoir là-haut/La revedere acolo sus – Albert Dupontel

Autor recenzie: Iulia Dromereschi

Scurt și la obiect: pentru mine, filmul acesta a fost, până acum, revelația sezonului. Venind din partea unei admiratoare a muncii lui Wes Anderson (Fantastic Mr. Fox, The Royal Tenenbaums, Grand Budapest Hotel – ca să amintesc doar trei dintre numeroasele sale capodopere), afirmația este previzibilă. Am remarcat multe asemănări între alegerile regizorului/scenaristului/protagonistului Albert Dupontel și cele ale adulatului Wes; tendința de „om-orchestră” este doar una dintre ele. Remarcabile mai sunt și combinațiile de culori și mișcare, dintre cele care te duc cu gândul la primele filme color, care aveau, parcă, o calitate diferită a nuanțelor, respirând nostalgie, sau alegerea deliberată a unor personaje și momente care te lasă indecis între râs și plâns, calculând care dintre reacții ar fi fost mai potrivită.

Revenind la film, Albert Dupontel este cel care narează evenimentele din viața personajului său, tot un Albert (Maillard), un contabil modest, logodit cu o domnișoară ca multe altele, care ajunge să-i datoreze viața unui camarad de front, în timpul Primului Război Mondial. Camaradul se numește Edouard (Péricourt) și provine dintr-o familie sus-pusă, cu un tată autoritar și rece. Odată ostilitățile încheiate, Edouard se trezește din coma în care intrase după actul de vitejie cu pricina, ca să descopere că este unul dintre miile de mutilați de război. Decide să nu se întoarcă acasă, nedorind să-și mai revadă tatăl, și Albert este cel care-l ia sub oblăduirea sa, înscenându-i moartea și repunându-l pe picioare.

De aici, însă, lucrurile se țes într-o narațiune tot mai complexă (Wes Andersoniană, cum precizam!), în care intervin felurite personaje, care de care mai stereotipice sau, dimpotrivă, mai departe de convențional. În ansamblu, cinematografia se împletește strâns cu teatrul, dând deseori impresia că urmărești o bandă desenată care a prins viață. Istoria se complică într-o înșiruire de lecții de viață și de scene desprinse parcă dintr-o comedie absurdă. În scenă pătrund, pe lângă antagonist (căpitanul Henri d’Aulnay-Pradelle, interpretat de Laurent Lafitte), tatăl (Niels Arestrup) și sora (Emilie Dequenne) lui Edouard – pe care, acum mulți ani, am văzut-o în „Frăția lupilor” (Le pacte des loups), și nu știam de unde să o iau!, dar și micuța Louise (Héloise Balster) sau frumoasa Pauline (Mélanie Thierry).

 

Citeste continuarea pe:SiglaBookBlog

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.