HR & DEZVOLTARE PERSONALA, LIFE-STYLE & HOBBY, Carti & Literatura

„Fiicele tatălui, fiii mamei. Căi de ieşire din complexele paterne şi materne” de Verna Kast (recenzie)

Recenzia a cărții „Fiicele tatălui, fiii mamei. Căi de ieşire din complexele paterne şi materne” de Verna Kast

Autor recenzie: Elena Potocean

„Dacă expulzarea din „paradisul matern” nu este trăită ca ceva, ce-i drept, dureros, dar care determină o nouă deschidere, mijlocind trăirea propriei vieți, și dacă aferent sunt evitate despărțirile, atunci moartea nu este recunoscută ca realitate iar, ca urmare, viața devine ca moartă.”

Când vine vorba de complexele materne sau paterne, în pofida influenței pe care o au asupra noastră, știm prea puține. Ne sună familiar complexul lui Oedip (în mod special celor care cunosc legendele Greciei antice) și cel al Electrei, ori suntem conștienți de faptul că bărbații au tendința de a căuta o femeie care să semene cu mama, în timp ce femeile își doresc un bărbat în care să regăsească imaginea tatălui. Însă, în societatea modernă, cred că lucrurile sunt un pic mai greu de etichetat, de delimitat și cântărit în acest mod, având în vedere că în multe situații nu tatăl reprezintă figura autoritară a casei, ori unul dintre părinți este absent. Astfel că aceste complexe nu se mai creează între copil și părinte, ci între acesta și niște figuri parentale arhetipale. Desigur, mai există și alte complexe precum cel fratern despre care nu se prea discută, cele colective, plus multe altele nedescoperite pentru că sunt mai dificil de reperat, sau nedenumite, ceea ce face ca imaginea de ansamblu asupra complexelor să fie incompletă, ori influența lor greu de redresat.

Îl avem pe Freud care a pus bazele acestui concept teoretic (complexul lui Oedip), pe Adler care îl consideră lipsit de semnificație, pe Lacan care descrie acest conflict ca având loc mai degrabă la nivel simbolic, pe Frommcare îl reinterpretează văzându-l ca simbol al revoltei fiului față de autoritatea tatălui, într-o societate patriarhală, și nu ca rivalitate sexuală în competiție cu atașamentul matern, ori pe Jung și ceea ce a numit el complexul Electra. După cum se poate ușor observa, toți aceștia sunt teoreticieni de sex masculin, ceea ce, fără a suna a afirmație feministă, cred că ar trebui să ducă la o concluzie lesne de înțeles, și anume faptul că perspectiva lor este incompletă. Tocmai pentru că psihanaliza adesea trece drept o știință patriarhală într-o societate patriarhală ce rezervă femeii numai o poziție marginală, Verena Kast reia teoriile acestora și le reinterpretează sau mai degrabă le aprofundează, încercând o abordare mai vastă care nu împarte lucrurile în alb și negru. Astfel, vom descoperi că, deși complexele materne și paterne pot fi inițial pozitive sau negative, ceea ce contează cu adevărat este ca desprinderea de acestea să se facă la timp.

Citește continuarea pe SiglaBookBlog

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.