Despre inacuratețea experților – „ARICII” foarte specializați vs. „VULPILE” integratoare

30 august 2019 09:20

Traducere din The Atlantic

Autoritățile abilitate – specialiștii – stau foarte prost la prezicerea viitorului. Dar este posibilă o prognozare fiabilă.

Sursa: Northeastern University

În best-seller-ul din 1968, The Population Bomb, biologul de la Stanford, Paul R. Ehrlich a insistat că este prea târziu pentru a preveni o apocalipsă rezultată din suprapopularea planetei. Lipsa de resurse va provoca sute de milioane de decese într-un deceniu. Matematica pură prezicea că populația umană va crește exponențial, în timp ce aprovizionarea cu alimente nu. Ehrlich a fost un specialist de succes în domeniul fluturilor. Știa că natura nu reglementa delicat populațiile de animale. Populațiile ce au explodat, trecând peste resursele disponibile, s-au prăbușit.

În cartea sa, Ehrlich a interpretat scenarii ipotetice care reprezentau „tipurile de dezastre care se vor întâmpla”. În cel mai rău caz, foamea face ravagii pe toată planeta. Rusia, China și Statele Unite sunt târâte în război nuclear, iar degradarea mediului care rezultă curând în extincția rasei umane. În scenariul „vesel”, începe controlul natalității. Foametea se răspândește, dar valul de moarte major se încheie la mijlocul anilor ’80. Doar o jumătate de miliard de oameni mor de foame. „Te provoc să creezi unul mai optimist”, a scris Ehrlich, adăugând că nu va lua în considerație scenarii care implică extratereștrii binevoitori care aduc ajutoare.

Economistul Julian Simon a acceptat provocarea lui Ehrlich. Tehnologia – tehnici de control al apei, semințe hibridizate, strategii de gestionare – au revoluționat agricultura și producțiile globale ale culturilor au crescut. Pentru Simon, mai mulți oameni au însemnat mai multe idei bune despre cum să atingem un viitor durabil. Așa că a propus un pariu. Ehrlich va alege cinci metale la care se aștepta să devină mai scumpe pe măsură ce resursele erau mai rare. Ambii bărbați au căzut de acord că prețurile mărfurilor sunt un bun indiciu pentru efectele creșterii populației și au stabilit miza la 1.000 de dolari din cele cinci metale ale lui Ehrlich. Dacă, după 10 ani, prețurile ar fi scăzut, Ehrlich ar trebui să plătească diferența de valoare lui Simon. Dacă prețurile cresc, Simon ar fi câștigător. Pariul a fost oficializat în 1980.

În octombrie 1990, Simon a găsit un cec pentru 576,07 USD în căsuța sa poștală. Ehrlich a pierdut. Prețul fiecărui metal scăzuse. În anii 1960, 50 din 100.000 de cetățeni globali au murit anual din cauza foametei; până în anii 1990, numărul era de 2,6.

Predicțiile de înfometare ale lui Ehrlich au fost aproape comic de slabe. Și totuși, în același an în care a pierdut pariul, Ehrlich a lansat o altă carte, cu o altă predicție care s-a dovedit neadevărată: Sigur, cronologia lui a fost puțin greșită, a scris el, dar „acum bomba populației a fost detonată”. În ciuda unei predicții eronate după alta, Ehrlich a adunat un număr enorm de fani și a primit premii prestigioase. Între timp, Simon a devenit un etalon pentru savanții care considerau că Ehrlich ignora principiile economice. Tipul de reglementări excesive pe care le susținea Ehrlich, conform susținătorilor lui Simon, ar potoli chiar inovația care a salvat umanitatea de la catastrofe. Ambii bărbați au devenit genii în domeniile lor. Dar amândoi au greșit previziunile asupra viitorului.

Atunci când economiștii au examinat ulterior prețurile metalelor la fiecare 10 ani, din 1900 până în 2008, timp în care populația mondială s-a cvadruplat, au văzut că Ehrlich ar fi câștigat pariul 62% din timp. Premisa greșită: analiza prețurilor materiilor prime este o metoda slabă de predicție a efectelor asupra populației, în special pe o singură decadă. Prețurile au scăzut și au crescut cu ciclurile macroeconomice.

În mod ideal, partenerii care se stimulează intelectual „își ascut argumentele reciproc, astfel încât acestea devin mai clare și mai bune”, a scris istoricul Yale, Paul Sabin, în The Bet. „S-a întâmplat contrariul cu Paul Ehrlich și Julian Simon.” Pe măsură ce fiecare a adunat mai multe informații pentru propria sa părere, fiecare a devenit mai dogmatic, iar inadecvențele modelului fiecăruia privind lumea au devenit tot mai accentuate.

Ideea pentru cel mai important studiu efectuat vreodată despre predicțiile experților a fost declanșată în 1984, în cadrul unei reuniuni a comitetului Consiliului Național de Cercetare pentru Relațiile American-Sovietice. Psihologul și politologul Philip E. Tetlock avea 30 de ani, fiind de departe cel mai tânăr membru al comisiei. El a ascultat cu atenție în timp ce alți membri discutau despre intențiile sovieticilor și politicile americanilor. Experți renumiți au făcut predicții autoritare, iar Tetlock a rămas uimit de câți s-au contrazis unul pe celălalt și au rămas impermeabili la contraargumente.

Tetlock a decis să supună predicțiile politice și economice ale experților unei analize. Cu Războiul Rece în plină desfășurare, el a adunat prognoze de la 284 de experți foarte educați, care au avut o experiență de peste 12 ani în specialitățile lor. Pentru a se asigura că previziunile sunt concrete, experții au trebuit să ofere probabilități specifice de evenimente viitoare. Proiectul a durat 20 de ani și a cuprins 82.361 estimări de probabilitate despre viitor.

Rezultatul: experții au fost, în mare măsură, vizionari îngrozitori. Domeniile lor de specialitate, anii de experiență și (pentru unii) accesul la informații clasificate nu au făcut nicio diferență. Au fost slabi la previziuni pe termen scurt și slabi la prognoze pe termen lung. Au fost slabi la prognoza în fiecare domeniu. Când experții au declarat că evenimentele viitoare sunt imposibile sau aproape imposibile, 15% dintre acestea au avut totuși loc. Când au declarat evenimentele ca fiind un lucru sigur, mai mult de un sfert dintre ele nu au reușit să se întâmple.

Chiar și față în față cu aceste rezultate, mulți experți nu au recunoscut niciodată defectele sistematice din judecata lor. Când au ratat de departe, a fost o ratare la mustanță; dacă doar un singur lucru s-ar fi întâmplat altfel, atunci ar fi fost sigur cum spuneau ei.

Cu toate acestea, un subgrup de savanți a reușit să prevadă mai bine viitorul. Spre deosebire de Ehrlich și Simon, ei nu au fost investiți într-o singură disciplină. Au luat elemente din fiecare argument și au integrat viziuni despre lume aparent contradictorii. Ei au fost de acord că Gorbaciov a fost un adevărat reformator și că Uniunea Sovietică a pierdut legitimitatea în afara Rusiei. Câțiva dintre acești integratori au văzut că sfârșitul Uniunii Sovietice era aproape și că reformele reale vor fi catalizatorul.

„INTEGRATORII” cross-discipline și-au depășit colegii în toate felurile, dar i-au surclasat mai ales la previziuni pe termen lung. În cele din urmă, Tetlock a acordat porecle (împrumutate de la filozoful Isaiah Berlin) experților pe care i-a observat: Aricii foarte specializați știau „foarte bine un lucru”, în timp ce vulpile integratoare știau „mai multe lucruri mici”.

Sursa: Simanaitis Says

Aricii sunt concentrați pe domeniul lor în mod profund. Unii și-au petrecut întreaga carieră studiind o singură problemă. La fel ca Ehrlich și Simon, ei creează teorii corecte despre modul în care lumea funcționează pe baza observațiilor prin lentila unică a specializării lor. Vulpile, în schimb, „se trag dintr-o serie eclectică de tradiții și acceptă ambiguitatea și contradicția”, a scris Tetlock. În timp ce aricii reprezintă îngustime, vulpile întruchipează lărgime.

În mod incredibil, aricii au avut o performanță deosebit de slabă la predicțiile pe termen lung în specialitatea lor, iar acestea s-au agravat pe măsură ce acumulau experiență și cunoștințe în domeniul lor. Cu cât aveau mai multe informații, cu atât mai ușor puteau încadra orice poveste în viziunea lor despre lume.

Din păcate, cei mai de seamă specialiști din lume sunt rareori trași la răspundere pentru predicțiile lor, așa că continuăm să ne bazăm pe ei chiar și atunci când rezultatele lor ne arată clar că nu ar trebui să o facem.

În 2005, TETLOCK și-a publicat rezultatele și a atras atenția IARPA, o organizație guvernamentală care susține cercetarea cu privire la cele mai dificile provocări ale comunității de informații (spionaj & contraspionaj) din SUA. În 2011, IARPA a lansat un turneu de predicție de patru ani în care au concurat cinci echipe conduse de cercetători. Fiecare echipă putea să recruteze, să antreneze și să experimenteze, cum considerau de cuviință. Predicțiile erau înregistrate la ora 9:00 în fiecare zi. Întrebările erau dificile: Se va retrage un membru al Uniunii Europene până la o anumită dată? Se va închide indicele bursei din Tokyo Nikkei peste 9.500?

Tetlock, împreună cu soția și colaboratorul său, psihologul Barbara Mellers, au condus o echipă numită Good Judgment Project. În loc să recruteze experți decorați, au emis un apel deschis pentru voluntari. După o simplă scrutinizare, au invitat 3.200 de persoane să înceapă prognoza. Printre aceștia, au identificat un grup restrâns de cei mai abili previzionari – oameni străluciți, cu interese extrem de vaste și obiceiuri de lectură extrem de expansive, dar fără o specializare anume. Cu ei au „distrus” competiția.

Tetlock și Mellers au descoperit nu numai că au fost cei mai buni vizionari, dar au avut tendința de a avea calități care i-au făcut colaboratori de echipă deosebit de eficienți. Au fost „curioși despre, ei bine, cu adevărat totul”, așa cum mi-a spus unul dintre cei mai buni prezicători. Au traversat disciplinele și și-au văzut colegii de echipă ca surse de învățare, mai degrabă decât ca colegii ce trebuie convinși. Ulterior, acele vulpi au fost grupate în echipe mult mai mici – câte 12 membri fiecare – șî au devenit și mai precise. Aceștia au depășit – cu mult – un grup de analiști de informații cu experiență, cu acces la date clasificate.

În studiul de 20 de ani al lui Tetlock, atât vulpile, cât și aricii au permis unei predicții de succes să le consolideze credințele.

Dar când un rezultat i-a luat prin surprindere, vulpile erau mult mai înclinate să-și regleze ideile. Aricii abia se clinteau. Unii au făcut predicții autoritare care s-au dovedit a fi greșite – apoi și-au actualizat teoriile într-o direcție greșită. Au devenit și mai convinși de convingerile originale care i-au dus în direcția greșită. În schimb, cei mai buni vizionari își văd propriile idei ca fiind ipoteze care au nevoie de testare. Dacă fac un pariu și pierd, îmbrățișează logica unei pierderi la fel cum ar face confirmarea unui câștig. Acest lucru se numește, într-un cuvânt, învățare.

Distribuiți articolul

Etichete:

Scrie un comentariu


Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi. Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile în funcţie de preferinţele tale.
De ce cookie-uri? Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, a îmbunătăţi experienţa de navigare, a se integra cu reţele de socializare şi a afişa reclame relevante pentru interesele tale. Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. Îţi poţi totodată schimba preferinţele privind modulele cookie.
×
Alegerea dumneavoastră privind modulele cookie de pe acest site
FIŞIERE COOKIE NECESARE
Aceste cookies sunt strict necesare pentru funcţionarea site-ului și nu necesită acordul vizitatorilor site-ului, fiind activate automat.
Afisează modulele cookie necesare
Vă rugăm să alegeţi care dintre fişierele cookie de mai jos nu doriţi să fie utilizate în ce vă priveşte.
Aceste module cookie ne permit să analizăm modul de folosire a paginii web, putând astfel să ne adaptăm necesității userului prin îmbunătățirea permanentă a website-ului nostru.
Afisează modulele cookie necesare
Aceste module cookie vă permit să vă conectaţi la reţelele de socializare preferate și să interacţionaţi cu alţi utilizatori.
Afisează modulele cookie necesare
Aceste module cookie sunt folosite de noi și alte entităţi pentru a vă oferi publicitate relevantă intereselor dumneavoastră.