EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, Human Resources, Auto-Cunoastere & Coaching, Soft-Skills, Cultura Organizationala

„Bias-ul Urgenței” ne distruge Productivitatea

Traducere Quartz at Work

Sursa: Playsstudio

De multe ori ne  păcălim că dacă finalizăm ceva o să avem mai mult timp liber pentru altceva mai târziu ; în realitate, lăsăm să ne inunde prea multe sarcini. Pe cât de rapid credem că le putem elimina de pe listă, aceste mici treburi ne fură atenția fără să ne dăm seama. Dacă ceva pare urgent, suntem predispuși în mod natural să le mutăm în rang ca prioritate. Așa ajungem să întârziem un task important, pe urmă altul, până în altă zi.

Situația poate fi chiar mai frustrantă decât ne dăm seama. Un studiu realizat recent în școli de afaceri constată că „bias-urile noastre de urgență”  încorporate ne vor direcționa creierele să petreacă timp într-o sarcină care doar pare urgentă, în loc de una care nu este presantă, dar ar trebui să aibă mai multă importanță.

Creierul nostru este atât de atras de urgență, cu alte cuvinte, încât alegem „obiectiv opțiuni mai proaste decât opțiuni mai bune”, scriu cercetătorii.

Studiul, condus de Meng Zhu, profesor asociat de marketing la Carey Business School de la Universitatea Johns Hopkins, este conectat în mod evident la gestionarea timpului la locul de muncă și la modul în care consumatorii iau decizii, dar are implicații în afara biroului și dincolo de partea economică.

Cu câțiva ani în urmă, Zhu a aflat că mai mulți dintre prietenii ei au fost diagnosticați cu cancer în stadiu tardiv. Zguduită, a început să se gândească la cât de puțină atenție a acordat sănătății sale și controalelor anuale. Dar ce ne ține atât de ocupați încât nu ne facem timp pentru vizitele potențial salvatoare la medic? Sau cum suntem atât de ocupați de nu avem timp pentru tipurile de socializare cu prieteni apropiați și familie care, conform unuia dintre cele mai mari studii Harvard, face o persoană mai fericită de-a lungul vieții?

Zhu și colegii săi cercetători au testat procesele de luare a deciziilor într-o serie de studii, solicitând unor studenți de colegiu și unor angajați contractați și plătiți online să aleagă între două misiuni care erau identice, cu excepția că una avea un termen scurt (adică 10 minute), iar cealaltă venea cu un fereastră mai largă de timp (adică 24 de ore.) Opțiunea cu orizontul mai lung câștiga întotdeauna mai mult, fie în ciocolată, fie în numerar, în funcție de experiment.

Sarcina cu termenul mai scurt era clar o păcăleală, deoarece explicațiile cerințelor lămureau că sarcina va dura doar trei minute din totalul de 10 minute disponibile. Prin urmare, termenul scurt a furnizat doar iluzia de urgență.

Cu toate acestea, cele mai multe persoane au ales sarcina care oferea recompense mai mici deoarece era acompaniată de un termen mai scurt.

Dincolo de raritate și câștiguri ușoare

Concluziile lui Zhu adaugă o nouă complexitate la câteva presupuneri existente.

Cercetările anterioare arată că atunci când ne uităm la lista noastră de lucruri de făcut, avem tendința de a favoriza sarcinile ușoare care pot fi realizate rapid, deoarece realizarea unei activități ne oferă un mic impuls. Un obiectiv mai ambițios, cu un deadline mai puțin restricționat în timp – de genul dezvoltării unor relații personale mai bune sau învățarea folosirii unui instrument – se simte adesea prea îndepărtat sau abstract pentru a oferi genul de satisfacție instant care vine odată cu eliminarea unui e-mail de pe listă.

Pentru acest studiu, însă, cele două sarcini au fost la fel de ușoare și de concrete. În lucrare, Zhu și coautorii ei descriu teoria mărfurilor, care susține că facem inferențe despre lucruri care sunt rare și, prin urmare, le vedem ca fiind mai de dorit. Dar în studiu, „nu am lăsat loc pentru ei să facă o astfel de inferență”, spune Zhu.

Singurul lucru care a făcut ca o sarcină să pară mai atrăgătoare decât alta a fost timpul necesar îndeplinirii acesteia. Aparent, doar de atât e nevoie pentru a ne întuneca judecata.

Cum putem păcăli mintea?

Atunci când New York Times a relatat activitatea lui Zhu, a indicat Caseta lui Eisenhower sau Matricea de Urgență-Importanță, ca instrument pentru combaterea biasului de urgență. Cu ideea din spatele ei creditată fostului președinte american după care a fost numită, caseta lui Eisenhower le permite oamenilor să atribuie sarcinile într-unul din cele patru cadrane: urgent și important; urgent, dar nu important; nu urgent, dar important; și nici urgent, nici important. Iată cum arată:

Sursa: Luxafor

Dependenții de productivitate oferă credit casetei, spunând că îi ajută să-și folosească mai inteligent timpul. Zhu spune însă că matricea nu este potrivită pentru bias-ul de urgență. Acesta din urmă este atât de înrădăcinat încât nu vedem că se întâmplă. Matricea nu vă poate proteja de mesajele de e-mail și text primite dacă le răspundeți înainte de a avea chiar șansa de a le sorta după prioritate. Nu vă poate împiedica să vedeți indicatoare pentru reduceri de preț atunci când sunteți în drum spre casă. Înainte de a vă aminti să scrieți „răspunde la SMS-ul de la mama” în căsuța Eisenhower, deja i-ați răspuns.

În afară de asta, spune Zhu, nu trebuie să ne preocupăm cu adevărat de două din cele patru cvadrante. Cine are o problemă să înlăture sarcini care nu sunt nici importante, nici urgente? Sau să se apuce de sarcini care sunt ambele?

Există însă trucuri care pot face bias-urile de urgență să funcționeze în favoarea ta. De exemplu, managerii pot descompune proiectele mari în sarcini mai mici, cu câteva termene urgente pentru a menține echipa motivată.

S-a constatat, de asemenea, că un reminder bine programat pentru o sarcină non-urgentă, dar cu avantaje mai mari pe termen lung, a convins participanții la studiu să acționeze rațional și să aleagă această opțiune.

„Traducere”: Companiile și liderii care preferă angajații sănătoși ar trebui să atragă atenția asupra recompenselor pe termen lung a luatului pauzelor și importanța zilelor libere când suntem bolnavi.

Un alt mod de a lupta contra bias-ului, spune Zhu, este de a deveni mai puțin ocupat – ceea ce, de fapt, sună ca ghicitoarea cu cine a fost primul: oul sau găina. Cu toate acestea, în experimentele cercetătorilor, ei au descoperit că persoanele care s-au perceput ca fiind „ocupate” aveau mai multe șanse să selecteze o misiune care se simțea urgentă, doar ca să scape de ea.

De ce ne grăbim?

În cele din urmă, obiectivul ar trebui să fie să ne punem la îndoială alegerile în mod constant și să ne dezvoltăm abilitatea de a ne supraveghea mintea în timp ce este asaltată de noi cerințe.

Cu toții suntem capabili să facem un pas înapoi pentru a recunoaște mentalitatea grăbită și consecințele ei. Începeți să vă întrebați, atunci când o sarcină vă revine „Este cu adevărat importantă?” Și apoi gândiți-vă nu numai la cum, ci și la când ar fi cel mai bine să vă ocupați de ea.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.