EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, MACROECONOMIE, INTERNATIONAL, Comertul Exterior & Acorduri Liber Schimb

Va putea oare Coronavirusul să inverseze Globalizarea?

Globalizarea a fost unul dintre cuvintele-cheie din ultimii 25 de ani, scrie Jonty Bloom pentru BBC.com.

Poate părea un concept destul de ciudat, deoarece orice istoric al economiei vă va spune că oamenii tranzacționează pe distanțe mari de secole, dacă nu chiar milenii întregi.

Trebuie doar să vă uitați la comerțul medieval cu mirodenii sau la Compania Indiiilor de Est, pentru a realiza asta. Dar globalizarea se referă cu adevărat la amploarea și viteza afacerilor internaționale, care a explodat în ultimele decenii până la niveluri fără precedent.

Facilitarea călătoriilor, World Wide Web-ul, sfârșitul Războiului Rece, tranzacțiile comerciale și noile economii în curs de dezvoltare rapidă s-au combinat pentru a crea un sistem care depinde mult mai mult de ceea ce se întâmplă în cealaltă parte a lumii decât a făcut-o vreodată.

Acesta este motivul pentru care răspândirea coronavirusului, sau a Covid-19 mai exact, a avut un efect economic atât de imediat.

Profesorul Beata Javorcik, economist șef la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, spune că ritmul schimbării în economia globală în ultimii 17 ani a fost profund: „Dacă ne uităm în urmă la anul 2003, la epidemia SARS, China reprezenta 4% din producția globală. Acum China reprezintă de patru ori mai mult, 16%. Deci, asta înseamnă că orice se întâmplă în China afectează lumea într-o măsură mult mai mare.”

Globalizarea ajută la explicarea motivului pentru care aproape toate fabricile mari de mașini din Marea Britanie s-au închis – acestea depind de vânzări și componente din întreaga lume. Când ambele subdomenii s-au prăbușit, au încetat să mai facă mașini.

Prin urmare, bogăția și sănătatea Chinei contează pentru noi cu mult mai mult decât înainte, dar aceasta nu este doar o chestiune de scară – există, de asemenea, o problemă mai profundă cu privire la globalizare.

Ian Goldin, profesor de globalizare și dezvoltare la Universitatea Oxford și autor al volumului „Defectul fluturelui, modul în care globalizarea creează riscuri sistemice și ce trebuie făcut în această privință”, spune că „riscurilor li s-a îngăduit să crească, fiind punctul slab al globalizării.”

Această constatare, conform profesorului, poate fi văzută nu numai în această criză, ci și în criza creditelor și criza bancară din 2008 și în vulnerabilitatea internetului la atacurile cibernetice. Noul sistem economic global aduce beneficii uriașe, dar și riscuri uriașe.

În timp ce a contribuit la creșterea veniturilor, la dezvoltarea rapidă a economiilor și a scos milioane din oameni din sărăcie, a venit cu un risc crescut de contagiune, fie ea financiară sau medicală.

Deci, ce înseamnă această ultimă criză pentru globalizare?

Pentru prof. Richard Portes, profesor de economie la London Business School, pare evident că lucrurile vor trebui să se schimbe, deoarece firmele și oamenii au realizat acum ce riscuri își asumau.

„Uitați-vă la comerț”, explică el. „Odată ce lanțurile de aprovizionare au fost perturbate [de coronavirus], oamenii au început să caute furnizori alternativi pentru acasă, chiar dacă erau mai scumpi. Dacă oamenii găsesc furnizori autohtoni, vor rămâne cu ei … din cauza riscurilor percepute.”

Profesorul Javorcik este de acord și consideră că o combinație de factori va însemna că industria de producție occidentală va începe să aducă munca înapoi acasă sau să o re-localizeze („RE-SHORING”):

„Cred că războiul comercial [în principal între SUA și China], combinat cu epidemia de Coronavirus, va determina companiile chiar să ia re-localizarea în serios. Vor re-localiza activități care pot fi automatizate, deoarece relocalizarea aduce siguranță. Nu trebuie să vă faceți griji pentru politica comercială națională și vă oferă, de asemenea, posibilitatea de a vă diversifica baza de furnizori.”

Totuși, aceasta nu este o veste totalmente bună pentru economiile occidentale, care ar putea crede acum că au devenit prea dependente de globalizare. În schimb, este un cuțit cu două tăișuri.

O mare parte a globalizării nu se referă la circulația mărfurilor fabricate în întreaga lume, ci la circulația oamenilor, ideilor și informațiilor; ceva la care noi în Marea Britanie și alte economii occidentale suntem foarte buni.

După cum subliniază David Henig, directorul Proiectului de politică comercială din Marea Britanie al Centrului European pentru Economie Politică Internațională: „Sectorul serviciilor trebuie să fi căzut de pe o stâncă și priviți [în special] turismul și universitățile: „Trebuie să existe o îngrijorare reală cu privire la numărul de noi înmatriculări în universitățile occidentale în această toamnă. Aceasta este o industrie uriașă de export … multe universități depind de studenții chinezi, de exemplu.”

Ideea că globalizarea înseamnă doar mutarea lanțurilor de fabricație sau de aprovizionare în țările asiatice mai ieftine este prea simplă. De asemenea, a dus la creșteri masive ale numărului studenților străini dispuși să plătească pentru a studia la colegiile și universitățile noastre și la un aflux uriaș de turiști înstăriți care vor să cheltuiască bani aici, pentru a numi doar două întreprinderi din sectorul serviciilor.

Încetinirea sau chiar inversarea globalizării ar afecta foarte tare aceste industrii. Dar chiar și așa, prof. Goldin crede că această pandemie marchează o schimbare profundă și că „2019 a fost anul de vârf al fragmentării lanțului de aprovizionare”.

Deși, unii factori precum imprimarea 3D, automatizarea, cererea pentru personalizare și livrarea rapidă, precum și protecționismul erau deja resimțiți; se pare că Covid-19 nu poate decât să accelereze acest proces.

Adevărata îngrijorare este, însă, nu dacă aceste schimbări se întâmplă, ci cât de departe vor merge și cum vor fi gestionate?

Prof. Goldin are un mod simplu și clar de a explica opțiunile – rezultatul va fi mai mult ca ceea ce s-a întâmplat după Primul Război Mondial sau după Al Doilea Război Mondial?

Am putea, la fel ca după 1918, să obținem organizații internaționale slabe sau mai slabe, ascensiunea naționalismului, protecționismului și depresiunii economice. Sau, ca după 1945, mai multă cooperare și internaționalism, precum Bretton Woods, Planul Marshall, ONU și Acordul General privind Tarifele și Comerțul (GATT – actuala Org. Mondială a Comerțului OMC-WTO – nota EconomicZoom).

Prof. Goldin rămâne vesel, dar este îngrijorat de cine va prelua conducerea: „Putem fi optimiști, dar cu siguranță nu vedem spirit de conducere din partea Casei Albe. China nu poate să-și asume responsabilități, iar Marea Britanie nu poate conduce în Europa.”

Aceasta este o îngrijorare împărtășită și de prof. Portes, care subliniază că: „Summit-ul G20 de la Londra din 2009 a convenit asupra unui pachet de cooperare internațională de 1 trilion = 1.000 miliarde de dolari (800 miliarde de lire sterline), chiar și Germania s-a alăturat. Dar acum nu există un lider în G20 și SUA sunt absente de pe scena internațională.”

Globalizarea poate fi inversată? Probabil că nu, este o dezvoltare economică prea importantă pentru ca acest lucru să se întâmple, dar ar putea fi încetinită.

Întrebarea mai importantă este, totuși, am învățat lecțiile acestei crize? Vom învăța să vedem, să controlăm și să reglementăm riscurile care par a fi o parte integrantă a globalizării? Deoarece cooperarea și Leadership-ul – spiritul de conducere – necesare par să fie în mare deficit.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.