Șî noi avem bani… (opinie, Radu Crăciun)

Autor: Radu Craciun

Am un motiv de mândrie. Și anume acela că, într-o perioadă în care discuțiile gravitau obsesiv în jurul unei autostrăzi pe Valea Oltului sau pe Valea Prahovei, am fost una dintre extrem de puținele voci care a semnalat încă din 2014 importanța imensă pe care ar avea-o pentru România construirea unei autostrăzi care să lege Moldova de Transilvania.

Într-un articol în ZF din mai 2014, intitulat „Cea mai importantă autostradă” conchideam:

„În condițiile în care regiunea de la estul Carpaților Orientali beneficiază în momentul de față de cel mai scăzut cost al forței de muncă și de un centru universitar de excelență, o autostradă care să o lege de Transilvania ar fi scânteia care ar putea duce la dezvoltarea explozivă a zonei, din care, prin extensie, ar beneficia și Transilvania, România, și nu în ultimul rând Republica Moldova. Asta înseamnă că o autostradă peste Carpații Orientali ar trebui să fie de fapt prioritatea zero a României.”

Între timp lucrurile s-au mișcat. Din păcate nu în direcția construirii unei autostrăzi est-vest, dar din fericire în direcția creării unui curent de opinie din ce în ce mai puternic de natură a pune o presiune puternică în scopul demarării acestui proiect. Modelul folosit are precedent și s-a dovedit un mare succes. L-am explicat pe larg în „Le miracle economique Moldave” făcând referire la mobilizarea exemplară a Bretaniei în scopul scoaterii provinciei franceze din izolare prin conectarea la sistemul de autostrăzi francez.

„Lipsa dezvoltării economice a Bretaniei nu a justificat construcția de autostrăzi, la sfârșitul anilor ’60 fiind singura regiune franceză care nu avea nici măcar un kilometru de autostradă. Într-un cerc vicios, această situație făcea ca nici investitorii să nu fie atrași de această zonă, ceea ce ducea la sărăcie și depopulare prin migrație și emigrație.

Citeste continuarea articolului aici.