EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, INTERNATIONAL

Rusia a inceput anul 2014 atacand militar si l-a sfarsit avariata economic

Russia_2014Anul 2014 incepea cu o Rusie triumfatoare, unde Putin organiza Jocurile Olimpice de iarna in orasul Soci. Nu Rusia, ca tara, a organizat aceasta competitie in singura zona in care, de regula, nu ninge in februarie. Vladimir Putin a ordonat unde sa aiba loc JO, a negociat la nivel international, castigand in detrimentul mult mai selectului Salzburg, iar volumul cheltuielilor, de peste 50 de miliarde de dolari, nu a avut nici pe departe o sustenabilitate economica.

Numai ca Rusia nu are o societate civila care sa reactioneze. Nu am vazut protestele din Brazilia de exemplu, unde 13 miliarde de dolari investiti pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2014 au fost considerati un exces de o parte din populatie, mai interesata de educatie si de dezvoltarea infrastructurii publice.

 

Titeiul crud urca in primavara de la 90$ la 100$ barilul, Rusia din ce in ce mai agresiva.

In primele luni ale anului, tensiunile din Estul Ucrainei deja escaladau, insa ele au fost estompate pe perioada Jocurilor Olimpice. Incepand cu luna martie, dupa ce Presedintele Ianukovici parasise Ucraina si fusese demis, ciocnirile din Donbass si Kiev erau din ce in ce mai prezente pe ecranele de stiri, iar ipotezele privind ruperea Ucrainei deveneau scenarii de lucru.

16 martie 2014 este ziua Referendumului din Crimeea, prin care provincia a fost alipita Rusiei, moment care a reprezentat maximul de alerta diplomatica la nivel international in anul care se incheie. Abia atunci Statele Unite si Europa au reactionat semnificativ, confruntandu-se insa cu o dilema: ce intensitate sa aiba sanctiunile impuse Rusiei, astfel incat efectul asupra schimburilor economice sa fie minimizat?

Germania nu a avut o pozitie explicita, cunoscut fiind gradul de dependenta al unor companii nemtesti fata de Rusia. Pentru Uniunea Europeana se vehicula perspectiva recesiunii in cazul in care schimburile comerciale ar fi drastic diminuate.

Cele 3 runde de sanctiuni aplicate:

– intr-o prima faza, a fost interzisa calatoria politicienilor rusi direct implicati in SUA, Canada, Uniunea Europeana.

– in a doua runda, Statele Unite au interzis accesul pe teritoriul lor pentru alti 7 oficiali rusi si pentru reprezentantii a 17 companii rusesti.

– a treia runda de sanctiuni s-a referit la cateva banci rusesti, pentru care au fost intrerupte tranzactiile cu Uniunea Europeana. In paralel cu aceste valuri, alte economii importante ale lumii, intre care Japonia, Australia sau Canada impuneau propriile restrictii.

Rusia devenea din ce in ce mai mult izolata economic, intr-un alt tip de „Razboi Rece”. Avansarea trupelor rusesti de-a lungul coastei Marii Negre si doborarea zborului civil 17 Malaysian Airlines in iulie 2014, asupra careia Ucraina si Rusia se acuza reciproc, au contribuit la sporirea tensiunii in regiune.

 

Si totusi…. SUA si Europa ies economic intr-un mod decent din aceasta dilema a sanctiunilor. Pierzatoarea este Rusia

Prima variabila cu impact in economia internationala care a reactionat advers fata de economia Rusiei a fost pretul barilului de petrol. Odata cu majorarea productiei de catre Statele Unite si de catre tarile OPEC – conduse cu mana de fier de catre Arabia Saudita – barilul a coborat in octombrie sub 80 de dolari, iar pe final de an 2014 se situeaza la 55-60 dolari. In conditiile in care bugetul Rusiei este considerat sustenabil la un pret al barilului in jurul a 100 de dolari, a devenit clara perspectiva unei crize economice in regiune. Pana acum, amplitudinea riscurilor nu s-a raspandit catre Europa de Est si este posibil sa nu avem un default al Rusiei in 2015 – insa in orice caz, recesiunea este scenariul de baza pentru anul viitor.

Deprecierea rublei fata de principalele valute este deocamdata o stire de presa, populatia urmand sa resimta mai tarziu saracirea relativa (si) in putere de cumparare.

In paralel, efectele asupra SUA si Europei par a fi mai degraba izolate: cateva companii americane de petrol sunt dezavantajate de pretul scazut al „aurului negru”, in timp ce Europa are o frana suplimentara in cautarea revigorarii sale – printr-o scadere a comertului cu Rusia, compensata insa recent de un petrol atat de ieftin. Insa in orice caz, este preferabil ca aceste doua blocuri economice sa-si gaseasca propriile resurse de avans economic si nu sa tanjeasca dupa schimburi economice suplimentare cu Rusia.

Pentru a intelege gradul de comparatie, SUA are o economie de 17 trilioane de dolari, UE una de 18,5 trilioane de dolari, in timp ce Rusia abia 2,0-2,1 trilioane dolari..

Daca adaugam si aliatii imediat aliniati Vestului cum sunt Japonia, Coreea de Sud, Australia si Noua Zeelanda, ajungem la un raport de forte de 21-22 la 2 in „razboiul economic” cu Rusia!

Mai specific, Rusia a blocat importurile de alimente din UE „ca sa cauzeze greutati fermierilor UE” si de aici implicit presiuni politice in Europa. Dar Agricultura reprezinta cca. 1,8% din PIB-ul Uniunii, iar exporturile de alimente blocate de Rusia reprezentau 4,2% din aceasta productie agricola, deci „cantareau”  farmaceutica proportie 0,8 la mie in PIB-ul UE.

Fermierii europeni s-au descurcat cum au putut, au primit si subventii speciale, insa intre timp a venit iarna in Rusia si magazinele lor au ajuns cam goale…

 

Acum, ca Rusia are si de suferit economic, adeptii din Europa ai lui Putin si-ar putea pierde din credibilitate in 2015

Presa occidentala enumera intre cei mai „periculosi” politicieni pentru Europa in 2015 pe Marine Le Pen – fiica lui Jean-Marie Le Pen si actualmente Presedinte al Frontului National din Franta, pe Viktor Orban – premierul Ungariei si pe Pablo Iglesias – europarlamentar spaniol care a initiat partidul „Podemos” si care a concentrat in jurul sau o buna parte din electoratul iberic. Toti trei au declarat sau sunt perceputi de catre public drept simpatizanti sau sustinatori intr-o anumita masura, ai politicilor lui Vladimir Putin. Putem adauga aici si pe Nigel Farage (UKIP din Marea Britanie), pe extremistii PVV din Olanda condusi de Geert Wilders sau pe Alexis Tsipras (Syriza din Grecia).

 

Logic ar fi, in urma problemelor economice pe care populatia Rusiei le va resimti din ce in ce mai mult in 2015, ca liderul de la Moscova sa nu mai poata fi prezentat de catre nationalistii din Europa drept exemplul in jurul caruia sa-si construiasca ei strategia electorala.

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.