EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, Legislatie & Mediu de Afaceri, Finante & Servicii Profesionale, Politica Fiscala - Taxe & Impozite, M&A & VentureCapital & Private Equity

Noutăți fiscale privind societățile holding din România

emilian-duca

Autor: Emilian Duca

În majoritatea statelor europene, există reglementări speciale privind societăţile holding, destinate încurajării extinderii în străinătate a societăților înregistrate în aceste state (ex. Luxembourg, Cipru, Marea Britanie etc.).

În România nu există o legislație specială privind societățile de tip holding, deși există astfel de companii în țara noastră. În lipsa unei definiții oficiale, poate fi utilizată cea din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, potrivit căreia holding-ul reprezintă acea societate care deţine o cantitate suficientă din acţiunile altor societăţi (denumite filiale) pentru a putea exercita controlul asupra acestora.

De regulă, holding-ul stabileşte liniile strategice şi regulile de operare obligatorii pentru societăţile aflate sub controlul său, atât pe linie financiară și de management cât şi de comercializare a produselor/serviciilor. Totuşi, societatea holding nu anulează integral autonomia administrativă şi operaţională a filialelor.

Activitatea principală a societăţilor holding constă în deţinerea şi tranzacţionarea de acţiuni emise de diverse companii, în acelaşi stat sau în alte state. Totuși, nu este obligatoriu ca o societate holding să se limiteze la deținerea acțiunilor și tranzacționarea acțiunilor (societăți holding ”pure”), aceasta putând desfășura și alte activități economice.

În această ultimă variantă, societatea va avea dreptul de a deduce TVA aferent intrărilor realizate pentru activitățile economice taxabile (în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, societatea holding pură este considerată persoană neimpozabilă).

Începând cu anul 2014, legislația fiscală din România conține o serie de avantaje acordate societăţilor holding, comparabile cu cele din state care au dezvoltat o legislație specifică în acest domeniu. Se pot menționa astfel:

a) Scutirea de impozit pe profit a dividendelor

Dividendele plătite de filiale către societatea holding sunt, de regulă, exceptate de la plata impozitului pe profit sau supuse unui impozit pe profit redus. Această scutire/reducere este denumită în unele jurisdicții participation exemption.

Practic, această facilitate a fost inclusă și în legislația noastră ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prin implementarea Directivei 2011/96/UE privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (reformare), cu îndeplinirea unor condiții specifice ( * vezi Nota subsol). În plus, scutirea de impozit pe profit se aplică și în cazul dividendelor primite de la o persoană juridică română.

Începând cu anul 2014, scutirea de impozit pe profit se aplică și în cazul dividendelor primite de la filialele situate în state cu care România a încheiat convenții de evitare a dublei impuneri. Scutirea se aplică dacă la data înregistrării veniturilor societatea mamă deține minim 10% din capitalul social, pentru o perioadă de minim un an.

b) Scutirea de impozit pe profit a câștigurilor de capital

Profitul realizat de societatea holding prin vânzarea acţiunilor pe care le deţine la filiale, de regulă, nu este supus impozitului pe profit în statul în care este înregistrată societatea holding, ori impozitul pe câştigul astfel realizat este foarte redus.

Scutirea de impozit pe profit a câștigurilor de capital (din titluri de participare) a fost introdusă în legislația fiscală din România, începând cu 1 ianuarie 2014, prin OUG nr. 102/2013. Astfel, sunt neimpozabile în România, veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri. Scutirea se aplică dacă la data vânzării/cesionării titlurilor de participare (inclusiv) societatea-mamă deține minim 10% din capitalul social, pentru o perioadă de minim un an.

Scutirea de impozit pe profit, se aplică în condiții similare, și în cazul veniturilor realizate din lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane juridice străine situată într-un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri.

În plus față de scutirile de impozit prevăzute mai sus, trebuie menționate și:

–       scutirea de impozit cu reținere la sursă, conform art. 36 Cod fiscal, pentru dividendele plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române care deține minim 10% din capitalul social al plătitorului dividendelor pe o perioadă de minim un an, la data plății dividendelor.

–       amânarea impozitului pe profit aferent diferențelor favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare, până la momentul înstrăinării acestora (prin cesiune cu titlu gratuit sau oneros, retragerea capitalului social sau lichidării persoanei juridice), cu excepția situațiilor în care se aplică o scutire de impozit.

Având în vedere facilitățile fiscale introduse în 2014, stabilirea societăților holding în România poate fi o opțiune de luat în considerare de către antreprenorii români față de alte jurisdicții (ex. Cipru, Olanda). Un alt avantaj constă în costurile mai reduse de operare din România față de țările menționate precum și numarul mare de convenții de evitare a dublei impuneri încheiate cu alte state.

Pentru autoritățile fiscale beneficiile introducerii unui regim juridic şi fiscal special pentru societăţile holding sunt, mai degrabă, de ordin comercial decât de ordin fiscal (al colectării veniturilor). Totuşi, introducerea de facilități fiscale încurajează stabilirea societăţilor holding în România şi nu înalte state. Nu trebuie uitat că România poate deveni o jurisdicţie atractivă pentru societățile holding, numai sub condiţia asigurării unei stabilităţi economice și fiscale confortabile pentru investitorii autohtoni.



(*) Condițiile prevăzute de Directivă sunt:

–       societatea-mamă, persoană juridică română (conform art. 7 Cod fiscal) plătește impozit pe profit conform titlului II Cod fiscal, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări;

–       societatea-mamă deține minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice, situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;

–       la data înregistrării venitului din dividende deține participația de minim 10% pe o perioadă de minim un an.

 

Emilian Duca este Doctor in economie si Partener in cadrul firmei de consultanta Tax&Business Solutions SRL

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.