STIRI ECONOMICE, FINANCIARE, DE AFACERI, EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, Politici Industriale, Finantari UE & Granturi

Necesitatea alocarii FONDURILOR UE ramase Romaniei pe final de buget 2014-2020 catre COMPANII care POT SCALA productia si vanzarile (editorial, Radu Limpede)

– Exista deja MII de PROIECTE depuse sau in curs pe POR 2.2, cu potential de a adauga MILIARDE de euro economiei Romaniei in cativa ani; dragi ministri ai competentului Guvern Ludovic Orban, ASUMATI-VA momentul !

Pandemia COVID-19 si „lockdown”-ul, inchiderea determinata de aceasta urgenta de sanatate publica ne-au pus in contextul celei mai mari scaderi economice din ultimul secol; personal, marturisesc ca o vad DOAR ca RECORD STATISTIC, nu ca distrugere efectiva de capacitati de productie, nu o distrugere a increderii consumatorilor cum fusese criza precedenta 2008-2010. Cu alte cuvinte, o revenire in „V” este cel mai probabil scenariu; totusi, V-ul va fi in trepte in partea sa dreapta, de revenire, avand in vedere ca anumite sectoare tinand de turism, HoReCa, timp liber, vor fi pentru mult timp afectate.

In plus, dependenta majoritatii tarilor fata de „fabrica Lumii, China” a devenit apasatoare si scumpa cand simultan toate natiunile au nevoie de anumite produse sanitare, devenite rare fata de cerere.

Se discuta de strategii de „RE-SHORING” din partea marilor corporatii din Vest – dar si de Politici Industriale ale tarilor UE – pentru a incuraja productia locala. Traim o oportunitate unica in decenii sa facem un salt, sa reusim pe plan local fabricarea unor produse pana acum doar importate.

Pentru aceasta, care ar fi SURSELE de FINANTARE existente, disponibile, ABUNDENTE din anii 2020-2021-2002: Bancar vs. Capital privat vs. fonduri UE?

O scurta analiza: doar Bancile au bani cu adevarat, dar stim la ce stadiu de TRAUMA PSIHOLOGICA au fost aduse bancile de precedenta criza. Bancile nu au finantat de un deceniu si nu vor finanta in masa proiecte de dezvoltare de tip „scalare”! Chiar si in 2008, pe Imobiliare li se stricase portofoliul.

BANCAR: sursa aceasta era cel putin inerta dupa criza din 2008-2010, dupa ce bancile noastre s-au trezit ca au rate de neperformanta (NPL) de 23%; NPL redus treptat dar cu mari traume spre 4% recent.

Ca rezultat, ponderea Creditului Non-Guvernamental la noi a scazut la un minim – absolut la nivel de Europa – de numai 26% in PIB. Creditul acordat companiilor este la noi de cca. 2,5 ori mai redus decat „Creditul Furnizor” (si aceasta dupa ajustari ce extrag anume multipli – vezi analiza Coface pe subiect).

Romanii – persoane fizice cat si firme – au in banci cu 21 de miliarde de euro mai mult decat Creditul Non-Guvernamental. Daca la criza din 2008 „importasem” bani de la bancile-mama din strainatate – rata Credit / Depozite era la cca. 130% -, acum aceeasi rata este la doar 71%; acest fapt adauga o binevenita STABILITATE FINANCIARA SISTEMULUI. Dar …celalalt tais al sabiei, cealalta fata a mondei, personal imi arata ca NU NE PUTEM BAZA ca bancile sa isi asume chiar si RISCURI MODERATE in a credita Antreprenorii ce investesc pentru SCALARE – cel putin nu la acest moment dat de Pandemie!

IMM Invest este o initiativa foarte bine gandita conceptual, prin care Statul preia din riscul bancilor in contextul crizei sanitare; Totusi, IMM Invest vine cu anumite (mari) limitari, dintre care as enumera:

=> multi dintre antreprenori nu se califica, datorita unor greseli sau conjucturi (cea mai frecventa fiind decapitalizarea prin acordarea de dividende, mai ales dupa scaderea impozitului specific pe 5%; in treacat fie spus, multe din acele dividende sunt „reglaje” ale unui Cash / bani in casa ce nu se mai regaseau si in realitate);

=> faptului ca Bancile cer 3-4 randuri de garantii – asta este o ciudatenie majora;

=> Antreprenorii buni care s-ar califica denunta chiar ei aceasta triplare-cvadruplare a garantiilor cerute: Statul prin FNGCIMM acopera 80% sau 90%, apoi pe utilajele sau marfurile (capital de lucru) achizitionate – se pune gaj si pe acestea, apoi pe conturile pe incasari de la clienti deschise la aceleasi banci-creditoare, o a 4-a fiind cu averea antreprenorului (prin avalizare).

=> Bancile ; primele rapoarte IMM Invest au indicat ca firmele au cerut Credite de Investitii in raport de >60% si sub 40% din cereri pe creditele pentru capital de lucru; primele statistici de volum privind acordarea acestora insa indica altceva – ex. liderul pietei BT – o proportie de 75% aprobate pe capital de lucru si 25% pe investitii. Cu alte cuvinte, creditele de investii sunt respinse in masa! Este adevarat, o parte fusesera creionate „pe genunchi” si „la plezneala” si implicau achizitia de imobile-sediu.

=> in fine, dar nu in cele din urma, CULTURAL vorbind, Bancile de la noi (si in general bancile comerciale de pe mapamond), au o PSIHOLOGIE ANTI-RISC atat de pronuntata incat cu greu ar acorda credite de investitii de tip „scalare” sau pentru unitati noi de productie; cel mult cate o retehologizare pe ici pe colo, pe ce functioneaza deja si pot vizualiza ca istoric contabil recent.

Investitiile pentru astfel de „scalari productive” sunt in genere sustinute fie de State sau UE (prin ajutoare de stat si fondurile UE), fie de catre Venture Capital / Private Equity („smart money”).

VENTURE CAPITAL / CAPITAL de RISC

Ecosistemul de Venture Capital si Private Equity din Romania s-a imbogatit recent, s-a triplat chiar ca numar de vehicule, pe baza unei scheme a UE (via EIF Luxembourg).

Totusi, limitarea sa este inca colosala, pentru ca:

=> sunt foarte putine ca sume de investit cumulate raportat la scara economiei ex. 100-200 mil. euro;

=> sunt foarte pretentioase si nu coboara sub anume praguri valorice: in afara unuia de origine suedeza care declara ca ia in considerare investitiile de la 5 mil. euro in sus, dar in realitate nu a coborat mai deloc sub 12-15 mil. euro per investitie, in rest cele „vechi”, venite mai ales din SUA via Varsovia, nu intrau sub 20-25 mil. euro, cu alte cuvinte vanau deja campionii de sector consacrati;

=> cele nou infiintate cu ajutor EIF sunt in marea majoritate orientate spre IT&C / zona deja celebra de tehnologie (datorita transferului de cultura din Silicon Valey spre Europa); chiar si cele 2 (Mrphs si BSF) care declara ca nu sunt numai pentru IT, primele investitii anuntate public tot in IT&C le-au facut.

In aceste conditii, dincolo de criticile fie filosofic-libertariene (de fapt o disonanta cognitiva), fie cele privind birocratia prea extinsa, cam singura sansa pentru o companie din Romania sa isi scaleze businessul intr-un domeniu industrial sau de servicii il constitutie … „mult injuratele” FONDURI UE.

Fie cele din zona „de minimis” (ajutoare de stat predefinite la <200.000 euro / 3 ani per firma), de tipul POR 2.1A (ultima sesiune fusese in vara anului 2019, iar rezultatele abia acum le ofera aplicantilor), fie mai generosul POR 2.2, care tocmai a avut sesiuni in zona 200.000 euro – 1,0 mil. euro si pregateste o ultima sesiune a bugetului european 2014-2020 – la un 2-6 mil. euro / investitie.

Aici am o mare critica de facut – si nu e numai a mea. Voi detalia. Banii alocati de Statul Roman pentru sectorul privat au fost din start extrem de putini: 11% din total, conform unui calcul propriu din 2014.

In regiunile sudice a Romaniei (dar si Nord-Est in primavara) s-au depus recent cate 500 de proiecte / regiune si banii pusi in competitie – niste „ramasite dupa sesiunile din 2016-2017 – ar ajunge la numai cate 40 – 50 de firme. In plus, criteriile sunt cel putin ciudate, avand in vedere ca anume industrii primesc cate 15 puncte dupa CAEN iar altele doar 5 – 10 puncte.

In zona de 15 puncte se regasesc si traditionalele textile-confectii-incaltaminte (clasele CAEN 13-14-15), sau prelucrare primara lemn (clasa 16), care desi au o mare vechime la noi, nu au nici valoare adaugata mare (nu s-au prea dezvoltat marci proprii, branduri romanesti de moda) si nici perspective majore pe viitor. Da, din zona cu perspective au fost puse clase reprezentand constructii de masini si electrocasnice si electro-IT si Automotive – dar asta este o zona atat de capital-intensive incat e cu precadere zona multinationalelor, prea putini antreprenori de la noi reusind sa activeze cu succes.

Iar in zonele de 10 puncte si chiar 5 pct se regasesc sectoare importante, care sunt prinse in Strategia Nationala de Competitivitate si alte zone de interes strategic, dar si de mare perspectiva: inclusiv din zona de produse si dispozitive medicale, acum la atat de mare cautare in contextul pandemiei Covid-19. In plus, si sectorul Constructiilor fusese lasat pe dinafara in sesiunile abia incheiate ca depunere.

Data fiind competitia si modul defectuos de a puncta sectoarele cu perspective in Ghidul POR 2.2 al sesiunii tocmai incheiate ca depuneri, estimam ca o multime de proiecte foarte bune – din zona de 80-90 de puncte – ar putea fi lasate pe dinafara, in virtutea unei veritabile „loterii” generate de birocrati care nu au analizat cu atentie impactul diferitelor industrii din Romania in VAB / PIB, in Exporturile tarii noastre, CAGR (rata anuala compusa) de crestere de la un an la celalalt s.a.

Exista deja multe initiative private si civice si profesionale – intre care ale unor Asociatii ale consultantilor de management sau de finantari cu fonduri UE (specific, dau exemplul ACRAFE) -, care propun ca banii ramasi de la alte axe sa fie alocati cu preponderenta extinderii de 3-4 ori sau mai mult a bugetelor apelurilor recente din POR 2.2, dar si a celui ce va incepe in aceasta vara.

Postez mai jos cea mai rezonabila propunere recenta – ACRAFE – de suplinire a fondurilor IMM cu cca. 1,2 miliarde euro, completand bugetele unor sesiuni recente sau care se pregatesc de lansare:

Denumire Deficit teoretic

Miliarde lei

Realocare estimata

Miliarde lei

Impact imediat

Număr proiecte

POR 2.2. nou 2,75 2,75 275
POR 2.1A 2019 1 0,5 600
POR 2.2. NE, V 2 0,8 400
POR 22. SE, S, SV 2,6 1,5 750
  8,35 5,55 2.025

Sursa: ACRAFE

Conform websiteului www.fonduri-structurale.ro, care a solicitat date de la ADR-uri:

<< UPDATE 10.06.2020: La nivelul Regiunii Sud-Est au fost depuse 432 cereri de finanțare, ceea ce reprezintă peste 1160% față de valoarea alocată acestui apel, potrivit informațiilor primite ca urmare a solicitării fonduri-structurale.ro.

Depunerea de proiecte pe apelul de proiecte POR 2.2 dedicat regiunilor Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia s-a încheiat ieri (04 iunie 2020). Conform situației comunicate de ADR Sud-Vest Oltenia, la nivelul acestei regiuni au fost depuse 319 proiecte prin care se solicită o finanțare totală de 227,33 milioane euro. Această sumă reprezintă 1265% din alocarea regională de 17,97 milioane euro prevăzută conform Ghidului.

Pentru regiunea Sud Muntenia au fost depuse 558 proiecte, conform informațiilor comunicate de ADR Sud Muntenia, în urma solicitării fonduri-structurale.ro. Alocarea disponibilă pentru această regiune este de 38,67 milioane de euro (care ar putea asigura finanțarea a circa 38 proiecte la valoarea maximă posibilă de 1 milion euro/proiect) conform Ghidului. >>

Raspunsul venit recent de la MLPDA (ex-MDRAP) pentru solicitarea mentionata in tabel a ACRAFE * raspuns cu Nr. 78089 din 09 iunie 2020 se refera la „409 proiecte depuse pana la finele lunii mai”.

* Nota: ACRAFE, unde nu detin vreo functie, ci doar statut de „membru afiliat”, necotizant, cu firma.

Cum vedem de fapt au fost de 3x ori mai multe proiecte depuse doar pe cele 3 regiuni: fix 1.309 !

Plus 687 pe Nord-Est si Vest (sesiunea din iarna) => deja ajungem la aproape 2.000 de proiecte !

Plus excluderea unor regiuni: Centru si Nord-Vest… care meritau si acestea o a 2-a sesiune in 7 ani.

La o valoare medie a finantarii solicitate per proiect de cca. 700 mii euro (sau 70% din cea  maxima), pe regiunile „norocoase” rezulta ca vor fi finantate 1/ 10 proiecte si respinse restul de 9/10. Estimez ca cel putin 60% sunt de la firme sanatoase financiar si cu o calitate a proiectelor buna. Pentru cei ce nu stiu, programul POR 2.2 cere firmelor aplicante niste criterii financiare foarte stranse de Capital Propriu (minim 50% din total active pentru punctaj maxim) si un nivel rezonabil de profitabilitate.

Raspunsul semnat de Dl. Ministru Ion Stefan este HILAR: face referire la cei 1 miliarde de euro – inclusiv suplimentari – alocati in TOATE sesiunile de pana acum IMM-urilor (POR 2.1A si POR 2.2) din sesiunile 2016-2017. Suma pare frumoasa si rotunda, dar se refera la TOTI cei 6 ani dintre 2014-2019 si inainte de a lovi criza sanitara. In fapt, pentru anii 2018 (pauza), 2019 (doar POR 2.1A) si 2020 (sesiunea a 2-a de POR 2.2 in 7 ani), vorbim de sume MESCHINE raportat la intreg teritoriul national si la multitudinea proiectelor bine pregatite depuse; sumele sunt prea reduse sa aiba impactul necesar.

Pentru sesiunile de acum, Ministerul nu isi asuma prin adresa de raspuns catre ACRAFE decat o mica realocare de resurse („incubatoare”). Si mentioneaza alte instrumente, intre care cele 2 fonduri de Private Equity / Capital de Risc co-finantate EIF amintite mai sus, care cumuleaza fix 92 milioane euro.

Propunerea mea este de a TRIPLA (minim) sau CVADRUPLA (decent) suma alocata POR 2.2 pe toate aceste sesiuni: iarna – NE si V, vara = 3 regiuni din sud si vara-toamna toate regiunile cu proiecte mari.

Banii EXISTA – fie nu au fost folositi pe alte axe, fie vin acum spre noi ca bani „fresh” de la Bruxelles in urma masurilor de urgenta pentru a diminua impactul Covid-19. Conditia: sa fie alocati in 2020 !

Mai mult, inteleg ca exista deschiderea la Bruxelles in a prelungi cu minimum cu 6 luni contractarile pe perioada 2014-2020, drept compensare pentru „lockdown”-ul pandemiei curente.

Vorbind tot de POR 2.2, ar mai fi ceva: o scadere de la 2-6 mil. euro propusi la 1-5 mil. euro ar asigura un „level playing field” / un teren de joc fara denivelari, cu oportunitati echitabile, tuturor acestor firme ce pot contribui decisiv la relansarea Economiei Romaniei prin proiectele lor productive. La fel, extinderea investitiilor „urbane” accesibile celor intre 4 si 49 de salariati si la Zonele Metropolitane „rurale” ale marilor orase. Cu ultimele 2 propuneri, de fapt ma raliez din nou colegilor de la ACRAFE.

E adevarat, cand vorbim de Antreprenoriat vorbim si de zona de Start-Up-uri, insa acestea au fost foarte generos acoperite prin scheme recente: Start-Up Nation, Start-Up Diaspora, POCU s.a., iar antreprenorii care au ridicat cate 25 mii – 40 mii euro prin acele scheme sunt la faza in care au de demonstrat ca pot merge mai departe, ca au afaceri viabile, ca pot mentine angajatii si pot creste.

Acum este nevoie ca Romania sa isi investeasca resursele – proprii sau europene alocate noua – in acei Antreprenori care deja au demonstrat ca au produse si servicii cerute de piata libera (interna si / sau extrena), ca au putut mentine un numar de minim X angajati pe o perioada de 2-3 ani – POR 2.2 le cere minim 3 salariati – si au niste rate financiare atat de bune incat poti fi si bancabili si simultan pot sustine din propriul capital si propriul cash-flow partea lor de cofinantare.

Acum este timpul pentru „veteranii” Antreprenori ai Romaniei, pentru cei ce pot face SCALE-UP…

TRIPLATI sau CVADRUPLATI banii europeni alocati pe sesiunile POR 2.2 !

Dragi ministri si decidenti, asumati-va ocazia si folositi fereastra de oportunitate in beneficiul tarii !

Efectele se vor vedea foarte clar in 2-3 ani si vor fi sesizabile nu doar in PIB, ci si in scaderea deficitului extern, in cresterea banilor colectati la bugetul de stat, in stabilitatea monedei nationale !

 

Radu Limpede

Consultant economic si financiar

Managing Partner EU Advisory   

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.