Merită să luptăm pentru ordinea globală a Americii ! – Cea mai lungă perioadă de pace între marile puteri din istoria modernă nu este un „mit” –

1 octombrie 2018 08:15

(Aceasta este prima parte a unei serii de articole privind amenințarea la adresa ordinii internaționale liberale conduse de S.U.A. Citește cealalta parte – din cele doua traduse de noi la EconomicZoom – aici: Ordinea globală a Americii bate în retragere | Ordinea globală a Americii poate fi salvată.)

„Ordinea internațională liberală” este una dintre acele fraze care înseamnă totul pentru oamenii din comunitatea politică din Washington și absolut nimic pentru oricine din afara acesteia, afirmă într-o analiză pentru Bloomberg, comentatorul si profesorul de istorie Hal Brands.

După alegerea lui Donald Trump în 2016, a devenit practic o stenografie laudativă pentru lumea pentru care SUA depusese atâtea eforturi ca să o creeze după Al Doilea Război Mondial – și pe care, de multe ori, președintele părea hotărâtă s-o distrugă. Mai recent, însă, unii comentatori ai politicii externe au devenit și mai vocali, argumentând că ordinea liberală este supraestimată și că nostalgia după realizările sale nu este numai deplasată, dar și dăunătoare.

Aceste critici au condus la o dezbatere demnă de la care trag două concluzii clare: Criticii greșesc când încearcă să reducă importanța celor mai reușite ordini internaționale din istorie; dar nu greșesc argumentând că America și aliații săi se confruntă cu un test dificil pentru păstrarea unui sistem care se confruntă cu cea mai mare provocare de la prăbușirea Uniunii Sovietice încoace.

Acest articol este primul dintr-o serie de trei care urmărește să dezbată discuția actuală despre viitorul ordinii internaționale liberale. Astăzi, vă explic ce este această ordine liberală și de ce cele mai puternice critici ale acesteia sunt excesive. În următorul articol voi discuta despre unele dintre provocările majore cu care se confruntă acum ordinea liberală. În cea de-a treia parte, voi explica de ce sprijinul intern pentru ordinea liberală pare să scadă și cum pot răspunde la această situație liderii politici americani.

Deci, care este ordinea internațională liberală? „Ordinea internațională” este un termen academic pentru setul de relații, instituții și principii care modelează interacțiunile dintre jucătorii din afacerile globale – „regulile jocului” și structurile care le stau la bază. Ordinile internaționale specifice au fost conduse, în mod istoric, de puterea sau de puterile lumii, precum Roma imperială și Marea Britanie din secolul al XIX-lea. Din 1945, această putere preeminentă a fost SUA, astfel încât ordinea globală a reflectat preferințele liberale ale Americii în ceea ce privește modul în care ar trebui să funcționeze lumea.

Liberal”, în acest sens, nu se referă la diviziunea politică progresiv-conservator, ci la conceptele liberale clasice care au informat politica externă americană post-1945. Ordinea liberală include aranjamente comerciale și organizații internaționale, cum ar fi Fondul Monetar Internațional (FMI / IMF) și Organizația Mondială a Comerțului (OMC / WTO), care promovează comerțul relativ deschis și finanțele globale. Favorizează formele democratice de guvernare, protecția drepturilor omului și promovarea autodeterminării naționale. Aceasta pune accentul pe regulile scrise și nescrise – libertatea navigației, neagresiunea, soluționarea pașnică a diferendelor – menite să promoveze un mediu global relativ cooperant.

Totuși, pentru că au existat dintotdeauna puteri autoritare care nu împărtășesc această viziune, ordinea liberală este sprijinită de instrumente de putere dură („hard-power”), cum ar fi capabilitățile militare americane de neegalat și rețeaua globală de alianțe.

Ordinea liberală reflectă pur și simplu efortul Americii de a crea o lume propice intereselor și valorilor proprii. Între anii 1945 și 2017, fiecare președinte al S.U.A. a fost dedicat – deși în grade diferite și în moduri diferite – acelui proiect ambițios, care s-a extins treptat în timp.

Astăzi, însă, sistemul se confruntă cu provocări, și nu doar din partea unui președinte care se opune în mod clar atât liberalismului economic și politic, cât și rolului exagerat pe care SUA îl joacă de obicei în susținerea ordinii globale. Este, de asemenea, sub asediu din partea analiștilor de politică externă, care au trei critici puternice împotriva ordinii liberale și a susținătorilor ei.

În primul rând, criticii susțin că realizările ordinii liberale sunt supraestimate – și chiar, după cum spune Graham Allison de la Harvard, ordinea în sine este un „mit”. În al doilea rând, ei susțin că SUA nu s-a angajat niciodată într-adevăr în nimic altceva dincolo de promovarea propriilor interese înguste și subliniază – în formularea lui Paul Staniland de la Universitatea din Chicago – „cât de des a fost politica externă americană coercitivă, violentă și ipocrită„. În al treilea rând, ei susțin că Washingtonului i-ar fi mai bine să renunțe la „nostalgia lacrimogenă”, așa cum scrie istoricul si colonelul în rezervă, Andrew Bacevich, și să îmbrățișeze tranziția inevitabilă către o lume diferită și mai puțin centrată pe SUA.

Primul argument este ușor de combătut. Da, lumea de după război a fost complet imperfectă, prin cursa armelor nucleare, genocid, sărăcie răspândită și alte flageluri. Dar lumea a fost întotdeauna imperfectă, și prin orice comparație semnificativă, ultimele șapte decenii au fost o adevărată epocă de aur.

Ordinea economică internațională liberală a condus la o explozie a prosperității interne și globale: în conformitate cu datele Băncii Mondiale, veniturile SUA și globale pe cap de locuitor au crescut de aproape trei ori (în termeni ajustați la inflație) începând cu anul 1960, cu PIB-ul SUA crescând de aproape șase ori. Sistemul american de alianțe și desfășurările de operațiuni militare au contribuit decisiv la cea mai lungă perioadă de pace între marile puteri din istoria modernă, iar incidența războiului și a cuceririlor a scăzut dramatic. Numărul de democrații din lume a crescut de la o duzină în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial la peste 100 în prezent; respectarea drepturilor fundamentale ale omului a atins, de asemenea, niveluri impresionante.

După cum arată o serie de autori, politicile pe care SUA le-au urmărit și ordinea internațională pe care au construit-o au contribuit enorm și direct la aceste rezultate. Dacă ordinea internațională liberală nu poate fi considerată un succes zdrobitor, nicio altă ordine internațională nu ar putea fi.

A doua critică este, de asemenea, supraestimată. Este adevărat că Washingtonul, la fel ca toate marile puteri de-a lungul istoriei, a fost dispus să adapteze regulile pentru a-și împlini voința. Este greu să reconciliezi intervențiile din perioada Războiului Rece în Guatemala, Chile și în alte țări cu o preocupare pentru drepturile omului și democrație; războiul din Irak din 2003 este doar un exemplu în care S.U.A. au ignorat preocupările manifestate de organizațiile internaționale, cum ar fi Consiliul de Securitate al ONU. De asemenea, atunci când guvernul S.U.A. a stabilit că sistemul de relații monetare Bretton Woods nu mai corespundea intereselor sale în anii 1970, acesta a pus capăt acestei scheme și a insistat să creeze un sistem mai favorabil.

Dar din nou, STANDARDUL POTRIVIT AICI NU ESTE SFINȚENIA, CI REALITATEA. Iar SUA, în general, și-au folosit puterea în slujba valorilor universale, cum ar fi democrația și drepturile omului; acestea au promovat, cel mai adesea, un sistem internațional cu sumă pozitivă în care națiunile cu ideologii similare pot fi în siguranță și prospere. Acest fapt datează chiar de la începutul ordinii liberale: Washingtonul nu a căutat să-și țină adversarii înfrânți în subjugare după Al Doilea Război Mondial; a reconstruit Japonia și Germania de Vest în aliați democratici prosperi care au devenit concurenți economici acerbi ai SUA.

Statele Unite au ales această abordare nu doar pentru că doreau să facă bine în lume – oricât de puternică ar fi această motivație – ci datorită dorinței puternice pentru binele propriu. Într-un mediu global interdependent, oficialii americani au calculat mult timp, și au ajuns la concluzia că SUA nu pot separa propria bunăstare de cea a Lumii. Și spre deosebire de felul în care alte mari puteri – Japonia imperială, de exemplu, sau Uniunea Sovietică – au condus sferele lor de influență, comportamentul american a fost de un veritabil „iluminism”. Chiar acest comportament relativ benign este cel care a convins atâtea țări să tolereze conducerea americană și, de aceea,  apariția unei forme mai întunecate de hegemonie americană în cadrul administrației Trump este ceea ce le îngrijorează atât de profund astăzi.

În ceea ce privește a treia critică, premisa este corectă, dar concluzia poate merge cu ușurință prea departe. Este întotdeauna periculos să fii atât de entuziasmat de realizările trecute încât să pierzi din vedere nevoia de adaptare la viitor. Acest lucru este valabil mai ales astăzi, pentru că puterea ordinii liberale este testată din interior și din exterior, de la probleme care se înscriu între împărțirea inegală a sarcinilor între aliații americani și ambivalența poporului american. Există însă puține dovezi care sugerează că fie puterea americană fie ordinea liberală pe care o susțin s-au erodat atât de dramatic încât proiectul postbelic al Washingtonului nu mai poate fi susținut. Dimpotrivă, SUA ar putea să rămână cea mai puternică putere din Lume pentru deceniile viitoare.

În acest caz, răspunsul corect la provocările de astăzi nu este acela de a abandona proiectul american de construire a ordinii, ci de a-l rafina în timp ce este remanifestat angajamentul față de acesta. Președinții americani au făcut acest lucru și în trecut: În anii 1970, Richard Nixon a renegociat termenii sistemului monetar internațional, a modificat rolul Americii în apărarea Asiei în fața comunismului și a deschis noi relații diplomatice. Însă, el a făcut toate acestea pentru a prelungi durata de viață a unei ordini internaționale care se afla sub presiune. Acesta este un fel de efort care este din nou necesar – și este ceea ce voi aborda în detaliu în următorul meu articol.

Distribuiți articolul

Etichete:

Scrie un comentariu


Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi. Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile în funcţie de preferinţele tale.
De ce cookie-uri? Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, a îmbunătăţi experienţa de navigare, a se integra cu reţele de socializare şi a afişa reclame relevante pentru interesele tale. Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. Îţi poţi totodată schimba preferinţele privind modulele cookie.
×
Alegerea dumneavoastră privind modulele cookie de pe acest site
FIŞIERE COOKIE NECESARE
Aceste cookies sunt strict necesare pentru funcţionarea site-ului și nu necesită acordul vizitatorilor site-ului, fiind activate automat.
Afisează modulele cookie necesare
Vă rugăm să alegeţi care dintre fişierele cookie de mai jos nu doriţi să fie utilizate în ce vă priveşte.
Aceste module cookie ne permit să analizăm modul de folosire a paginii web, putând astfel să ne adaptăm necesității userului prin îmbunătățirea permanentă a website-ului nostru.
Afisează modulele cookie necesare
Aceste module cookie vă permit să vă conectaţi la reţelele de socializare preferate și să interacţionaţi cu alţi utilizatori.
Afisează modulele cookie necesare
Aceste module cookie sunt folosite de noi și alte entităţi pentru a vă oferi publicitate relevantă intereselor dumneavoastră.