EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, MACROECONOMIE, Politica cu impact economic

“It’s the ecology, stupid!” Economia în epoca resurselor limitate (I) (cursdeguvernare.ro, Valentin Lazea)

Autor: Valentin Lazea – Cursdeguvernare.ro

Un economist trăitor în anul 1970 nu ar fi avut vreun motiv să se îngrijoreze de limitarea resurselor naturale (apă, aer, resurse energetice, minerale, lemn, hrană etc.). La acel moment, populația globului, de 3,7 miliarde persoane, consuma exact resursele furnizate de planeta noastră, fără a afecta posibilitatea reînnoirii consumului în anii următori.
Știința economică miza pe o creștere neîngrădită de vreo opreliște, iar o carte precum primul raport al Clubului de la Roma, „Limitele creșterii” (1972, Dennis Meadows și colaboratorii) era privită cel mult ca o curiozitate.

Fast-forward 50 de ani și același economist ar vedea, în anul 2020, că în jumătatea de secol scursă, populația globului s-a dublat, iar consumul per capita a crescut de circa 4 ori (ceea ce ar fi necesitat resursele a vreo opt planete). Noroc cu progresul tehnologic, care a îmbunătățit de circa 4,5 ori eficiența utilizări resurselor, astfel încât avem nevoie de doar (2*4)/4,5 = 1,75 planete pentru a duce stilul de viață din prezent.

Din cele de mai sus, rezultă că progresul tehnologic nu poate face față, simultan, unei creșteri globale a populației și unei creșteri a consumului individual. Cel puțin unul din cei doi factori (iar, la modul ideal, amândoi) trebuie limitați dacă se dorește împăcarea dezideratelor economice cu cele ecologice.

Un alt mod de a spune acest lucru este că, dacă populația Terrei ar fi rămas la nivelul din 1970, progresul tehnologic ar fi permis o creștere  a consumului individual chiar mai mare decât cel constatat astăzi, totul în cadrul resurselor furnizate de o planetă (nu de 1,75 planete, ca în prezent).

O modalitate de ilustrare alternativă este aceea de a calcula ziua de depășire a (resurselor) pământului, Earth overshoot day”.
După cum se vede din graficul de mai jos, în 1970 această zi ar fi căzut pe 30 decembrie (adică ne-am fi permis să trăim tot anul din resursele Terrei, fără a afecta consumul viitor); în 1990 ar fi fost în 15 octombrie (adică am fi avut nevoie de 1,25 planete pentru a susține nivelul de consum de atunci); în 2020 va fi în jurul datei de 1 august (corespunzând unui consum de resurse a 1,75 planete Pământ).

Vestea bună este că, așa cum se vede din grafic, de prin 2010 acest consum total nu a mai crescut (consumăm anual resursele a 1,75 planete Pământ), probabil ca urmare a combinării dintre progresul tehnologic, plafonarea populației în unele zone (precum Uniunea Europeană) și măsuri de reducere a consumului individual promovate de mișcările ecologiste din statele dezvoltate.

O problemă ignorată de manualele de economie

Problema este că economia globală nu s-a adaptat aproape deloc la aceste provocări, generate de resursele limitate:

  • știința economică nu încorporează în modelele sale limitarea creșterii cauzată de resurse neregenerabile. Milioane de economiști și miliarde de oameni cred în continuare că un ritm de creștere economică perpetuă de 1 la sută pe an într-un stat dezvoltat sau de 3 la sută pe an într-un stat emergent ar fi nesatisfăcător (chiar dacă populația stagnează sau crește mai încet, adică PIB/locuitor se îmbunătățește);
  • metodele economice de producție, îndeosebi din industrie, se bazează în continuare pe paradigma epuizării resurselor neregenerabile existente; de ce să treci la autoturisme ecologice atâta timp cât mai există o picătură de petrol în pământ?
  • așteptările economice ale publicului sunt în continuare modelate de un comportament consumerist: telefoanele mobile și calculatoarele trebuie reînnoite la doi ani; automobilul la 5 ani și mobilierul la 10 ani (iar cele vechi pot să ajungă la groapa de gunoi).

Într-adevăr, se pare că economia este domeniul cel mai puțin adaptat, atât teoretic cât și practic, să facă față noilor provocări. De aceea, totul trebuie regândit, începând cu educația din școala primară, trecând prin marketing și modele macroeconomice și terminând cu formarea așteptărilor publicului. Cum să faci acest lucru în cadrul economiei de piață, păstrând libertatea și democrația – iată marea  provocare.

Citeste continuarea articolului pe cursdeguvernare.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.