EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE

Fantoma Zilei (VIII) – rezolvarea problemelor software de catre Apple si brandingul nedezvoltat – cazul FC Steaua Bucuresti, plus alte doua „fantome” selectate

rp_AlexandruBodislav5-300x3001.jpg

 

Selectiile anterioare pot fi accesate aici, „Fantoma Zilei” (VII) si mergand catre inceput

 

  • Miercuri, 26 noiembrie 2014

„Fantoma Zilei” este „Dumnezeu”

Nu, nu Dumnezeu Atotputernicul, ci posesorul poreclei de alint „Dumnezeu”. Acesta este unul dintre cei mai puternici oameni din industria media și a creat trustul Media PRO. Da, acum știți că este vorba despre Adrian Sârbu, pentru care am un respect extraordinar față de capacitatea pe care a avut-o de a crea entertainment la standard global într-o țară care încă se freca la ochi de țărâna comunismului.

Deși acesta a primit o infuzie de putere datorită faptului că a fost regizorul Revoluției și că prin neoferirea anumitor casete cu anumite filmări care ar fi discreditat anumiți oameni politicii ai perioadei 1990 – 2000 s-a asigurat de un sprijin necondiționat pentru a-și executa businessul la potențial și cu ceva „relaxări” fiscale dedicate, precum ștergerea datoriilor către statul român în anul 2000 din semnătura primului ministru de atunci, Adrian Năstase.

Coloratura violetă datorată expunerii la razele solare ale universului comunicațional pan american (sic.) i-a permis să pună pe sticlă și să creeze factori de opinie, precum Silviu Brucan/Saul Bruckner, Victor Viorel Ponta și asta numai la Pro TV, înainte de aceștia, doar a negociat vânzarea de filmări către CNN and co. pentru disecarea evoluției revoluției românești într-un fel de Zoo pentru occidentali. Poveștile regăsite pe la colțuri, fie prin viu grai, fie pe Internet sunt reprobabile, dar nu probate, dar una dintre ele se potrivește mănușă caracterului…

„Conversațiile cu Dumnezeu” nu este numai un titlu de carte, ci și o conversație avută acum jumătate de an între Victor Ponta și Adrian Sârbu, iar pentru că acesta nu a vrut să repete figura lui Adrian Năstase din 2000, a stârnit furia domnului și respectiv presiunea exercitată de o parte a presei și care a dus la continuarea cercetărilor pentru evaziune fiscală asupra trustului Media PRO și partenerii media. Cercetăriile au dus la 700 de jurnaliști audiați și probabil că până de ziua Pro TV de luni 1 Decembrie, cei 19 ani vor fi presărați și cu cel puțin audierea „en fanfare” a lui Adrian Sârbu.

De fapt, momentul de verticalitate a lui Victor Ponta i-a adus și pe jumătate înfrângerea, deoarece cel mai bun om din entertainment poate fi și un Spielberg al dramei politice și cu ajuorul pârghiilor mass-media și social media a reușit să pună presiune exact unde trebuie și sub forma unui inamic invizibil, iar la „război” dacă nu reperezi inamicul nu ai contra cui să lupți și nu poți să îi aplici tratamentul optim. Creatorul moral al înfrângerii la o așa diferență este Adrian Sârbu care s-a ținut de (contra)cuvânt, respectiv „Te pot face Președinte…” sau nu, astfel o parte din focul media care a dus la înfrângerea lui Victor Ponta s-a datorat și lui Adrian Năstase care a permis existența unui sistem bazat pe trafic de influență, liniște mediatică versus ștergeri de datorii.

Partea din presă controlată de Adrian Sârbu nu l-a susținut pe Președintele ales Klaus Iohannis din perspectivă ideologică, ci a fost un scop comun, care pe termen mediu dacă balonul fiscal nu i se sparge în față, înseamnă o bază de negociere în relația cu noul președinte.

Jim Morrison spunea: „Cine controlează media, controlează mintea.”

 

  • Joi, 27 noiembrie 2014

„Fantoma Zilei” sunt persoanele care nu își pot adapta comportamentul și vocabularul în funcție de situație

Aceștia dau dovada de un sistem cognitiv bazat pe o singură fază: gândirea momentului, respectiv deși pot mima ambele gândiri explicate de Daniel Kanehman („Thinking Fast and Slow”), nu sunt destul de empatici sau dezvoltați pe latura de deschidere la situația în care se află. Aceștia au un tip de discurs, fie unul „de cartier” și care se activează în momentele cheie din viața lor și le poate crea deservicii în evoluția acestora sau pot adopta un limbaj „academic”, dar care atunci când observă un public mai puțin dezvoltat pe perspectiva acestora își continuă discursul rigid. Există și o categorie specială, cea a hiper-tehnicienilor care te îngroapă în termeni tehnici, elemente standardizate în domeniul lor, deși fac o prezentare generalistă, aici intră inginerii, IT-iștii și specialiștii care recunosc că le știu pe toate, dar nu stăpânesc bine mecanismul sau chiar nu știu nimic.

Acești oameni, deși inteligenți pe alocuri, nu au vreo șansă în a ajunge exemple pozitive, respectiv funcțiile publice pentru care sunt bine pregătiți teoretic și practic, dar dacă fișa postului include și o componentă de relații cu mass-media atunci aceștia nu vor face față, în special când componenta politică este prezentată, nu că nu ar putea să se agațe de funcție, dar devin subiectele favorite ale jurnaliștilor dornici de afirmare și care mușcă la primul miros de sânge.

Deși uneori oamenii care chiar pot fi catalogați ca genii nu se pot exprima la un alt nivel sub pregătirea lor, aceștia au caracteristica de a „pălmuii” în momentele cheie dacă interlocutorii devin prea permisivi asupra accentuării diferențelor de limbaj, că până la urmă „norma reprezintă turma” și aceștia pot deveni adevărate probleme când observă anumiți oameni diferiți ca fiind „defecți” și îi atacă subliniând exact diferențele, …

…un bullying regăsit în cadrul grupelor sociale care consideră că îmbrățisează pragmatismul, dar după normele clasice (uneori ale bunului simț) acel pragmatism reprezintă necunoaștere și zeflemism rău intenționat, precum regăsim la anumiți creatori de entertainment, mercenari precum Mircea Badea care violează bunul simț seară de seară prin fundamentare reală și extrapolare ideală, în funcție de cine îl plătește și cu ce scop, dar exemplul vizibil și elocvent este regăsit online, pe Facebook, în comentariile unora, care deși pertinente, par puerile sau grobiane pentru că folosesc un limbaj suburban, întâlnit ca standard în special la postacii de partid care clar au un standard jos, scriu mult și au ca țintă să inducă cititorului – „pierde vară” sentimentul că ceea exprimă aceștia (de stânga sau de dreapta ca ideologie politică) reprezintă „normalul” și volumul identic de informații similare sunt construite cu scopul de a oferi o puternică latură de mimetism pentru cititorul care nu s-a decis, metodă folosită des în sistemul de influențare a psihologiei maselor în a vota sau nu un partid sau candidat.

Ca un sfat de final, acești reprezentanți ai nișei de gândire ar trebui să știe că inadaptarea nu este o componentă care te face special, ci care arată ca nu evoluezi și nu te adaptezi, iar conform lui Charles Darwin („Selecția naturală” și „Selecția sexuală”) dacă nu te adaptezi mori.

“O lege general valabilă care arată avansul tuturor organismelor vii este că cei puternici și adaptabili trebuie să supraviețuiască și cei slabi să dispară.” (Charles Darwin – Originea Speciilor)

 

  • Miercuri, 3 decembrie 2014

„Fantoma Zilei” este modul în care Apple rezolvă problemele software

Aceștia sunt renumiți că lansează după ce testează anumite versiuni de software, dar această idee era valabilă până când Steve Jobs a lăsat locul vacant pe Pământ, iar noul emperator, Tim Cook, dă dovadă de latență noțională. După ce amână release-ul lui iOS8, acesta lansează o soluție care de fapt face doar un update la probleme și nu rezolvă nimic din iOS7. Partea frumoasă este că Excelsior este atins atunci când aceștia ajung la versiunea iOS8.0.1 în care reușesc să arunce pe piață un produs care transformă iPhone în tabletă, pentru că opțiunea telefon este dezactivată permanent, iar iPad-ul se transformă în paletă de tenis de masă de ultimă generație.

La nici 24 de ore scot iOS8.0.2 care îți transformă noua tabletă în telefon și paleta în tabletă, dar iOS8.1, un update major, aduce rezolvarea problemelor avute cu iOS8.0.x, dar lansează de 3-4 ori mai multe probleme care nu existau inițial. Acum câteva zile lansează iOS8.1.1 care nu face altceva decât să acopere problemele avute de penultumul update, dar nu prin optimizare, ci printr-o medicină de hazard, respectiv atunci când te lovești la picior și ești în agonie, cea mai bună soluție este să te lovești cu capul de ceva ca să poți spune că problema cu piciorul nu este chiar așa de dureroasă…

În acest ritm compania Apple, care excela prin softul fără probleme oferit, pierde un avantaj competitiv puternic în fața Android, iar astfel se crează și breșă prin care revenirea lui Jobs la Apple s-a bazat chiar pe infuzarea Next Computers în Apple (1997), Next fiind compania pe care a preluat-o de la George Lucas (da, cel cu „Star Wars”) și a transformat-o în actualul Pixar (Disney) și în producătorul de software avansat pentru Mac și iDevice-uri.

Acum se conturează ca în doi ani ar fi menită o a doua venire a lui Jobs la Apple pentru un update de viziune, chain management și soluții logistice inovative, că nu, Jobs nu era IT-ist, era doar omul cu întrebările la el, iar Tim Cook este inginerul de care ai întotdeaună nevoie, dar nu în a conduce, ci în a viza anumite soluții.

Apple arată haotic, iar riscul crește prin non-liniaritate reprezentată tocmai de punctele forte ale acesteia.

Mărul lui Steve Jobs se baza pe ideea că: „Detaliile contează, merită să aștepți ca să oferi un lucru bine făcut.”

Mărul lui Tim Cook se bazează pe mărul evoluționist, cel al lui Isaac Newton: „Ceea ce urcă, trebuie să coboare.”

 

  • Vineri, 5 decembrie 2014

Fantoma Zilei” este brandingul nedezvoltat plurilateral și oamenii nerecunscători, cazul FC Steaua Bucuresti

Pe Gigi Becali toată lumea îl cunoaște, dar puțin îl cunosc după ce reflectoarele se sting. Acum când omul este jos se pare că toți trag și îi dea câte o lovitură până când acesta se „dezleagă” la mâini și la picioare, se urcă din nou pe balaurul Sfântului Gheorghe și redevine Războinicul Luminii.

Cazul MApN este unul clasic, la ananghie, după ce oprise de ceva vreme robinetul cu bani, care asigura fluxul și bunăvoința generalilor MApN, Gigi Becali a devenit o anexă stricată a unui contract pierdut și l-au acționat în judecată în cel mai puțin inspirat moment pentru acesta.

După ce a ținut în spate un stadion și la adus la standarde aproximative de nivelul european top class (cum zic comentatorii sportivi britanici) și după care a (re)înviat cu bune și rele o emblemă națională, acesta este lăsat fără un brand de un MApN care se comportă ca un tată gelos, rigid și fixist, al cărui băiat, Steaua, are un talent de a atrage lumea și de a face performanță într-un domeniu care este foarte bine remunerat (fotbalul, ca business, nu ca religie) și atunci când acesta are nevoie de susținere nu doar morală, ci și financiară apelează la unchiul Gigi care cât de cât în vremurile bune i-a susținut și capriciile și i-a ținut palma când a greșit sau uneoari l-a influențat greșit pe „băiatul” Steaua.

După ce că tatăl devenise capricios și iubea faptul că trăia de pe urma băiatului, acesta a hotărât că vrea mai mult și se gândește ca printr-un șantaj legal – emoțional să obțină custodia băiatului, deși acesta crescuse, putea lua decizii de unul singur și reprezenta deja un pilon de sine stătător.

Ce ar trebui să înțeleagă MApN este că Steaua nu reprezintă un nume pe care poți să îl vinzi ca o marfă subordonată legiilor proprietății intelectuale, ci reprezintă o stare de spirit sau o emoție pe care o întâlnești și la cluburi rivale, precum Dinamo București, AC Milan, Real Madrid sau FC Barcelona sau chiar în alte sporturi, Scuderia Ferrari sau MERCEDES AMG PETRONAS în Formula 1.

Acea stare pe care ți-o dau aceste echipe nu stă în cine le inventează, ci în cine le întreține, iar „obrazul frumos cu cheltuială se ține”, iar acum MApN-ul se află în custodia unui băiat talentat, dar fără viitor dacă îl ții închis în casă și nu investești în acesta ca să poată să evolueze.

Dacă MApN ține morțis să dețină brandul Steaua, atunci aceștia ar trebui să știe că: „Prima lecție de branding este: memorabilitatea. Este foarte greu să cumperi ceva despre care nu ții minte nimic.”

 

––––––––––––-

Alexandru Bodislav este profesor la ASE Bucuresti – pasionat de business, societate, tehnologie și inovatie, specialist in guvernanta corporativa si statala.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.