EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, PIETE FINANCIARE, INTERNATIONAL

Cum ar trebui să ne gândim la riscurile financiare în 2016? – Nassim Nicholas Taleb

talebÎn primul rând, sistemul bancar trebuie să ne îngrijoreze mai puțin, scrie Nassim Nicholas Taleb în WSJ. Instituțiile financiare de azi sunt mai puțin fragile decât au fost în urmă cu câțiva ani. Acest lucru nu se datorează faptului că au devenit mai bune la a înțelege riscul (ceea ce oricum nu s-a întâmplat), ci pentru că, începând cu anul 2009, băncile au ascuns expunerile la evenimentele extreme. Fondurile speculative, care sunt adepte ale asumarii de riscuri, funcționează acum ca reasiguratori de diferite soiuri. Deoarece proprietarii fondurilor speculative își investesc și banii proprii, ei sunt mai puțin predispuși să ascundă riscurile decât sunt bancherii.

Acest lucru nu presupune că sistemul financiar s-a vindecat: politica monetară s-a făcut singură ineficientă cu rate ale dobânzii scăzute, care au fost văzute mai degrabă ca un leac decât ca un calmant temporar. Ratele dobânzilor la un nivel zero transformă politica monetară într-o armă masivă care nu are muniție. Nu există nicio dovadă că ratele dobânzilor”zero” sunt mai bune decât, să zicem, ratele de 2% sau 3%, așa cum și Fed începe să realizeze.

„Îmi fac griji”, continuă Taleb, „față de valorile activelor care s-au umflat ca răspuns la banii care se împrumută ușor (engl. easy money)”. Ratele scăzute ale dobânzilor invită la speculații în active, cum ar fi obligațiunile speculative (engl. junk bonds), imobiliarele și titlurile de valoare din piețele emergente. Efectul de îngustare din 1994 a fost simțit în mod disproporționat între titlurile de valoare italiene, mexicane și thailandeze. Regula este: investițiile cu caracteristici de tip „micro-Ponzi” (de exemplu, nevoia de a împrumuta pentru a rambursa) vor fi afectate.

Deși un alt „Lehman Brothers” nu este probabil să se întâmple cu băncile, este foarte probabil să se întâmple cu companiile axate pe mărfuri și țările care depind în mod direct sau indirect de prețurile materiilor prime. Dubai este amenințată la un nivel mai ridicat de prețul petrolului decât este Statul Islamic. Prețurile produselor agricole pe termen lung ar putea fi amenințate de perfecționarea în stocarea energiei solare, care ar putea determina unele guverne să anuleze programele de etanol ca utilizare obligatorie a terenurilor pentru energie „curată”.

De asemenea, trebuie să ne concentrăm asupra riscurilor în lumea fizică, subliniază Taleb. Terorismul este o problemă pe care o gestionăm, dar epidemiile, cum ar fi Ebola, se pare că nu. Faptul cel mai îngrijorător din 2015 a fost reacția la amenințarea adusă de Ebola, cu mass-media făcând confuzie între o boala multiplicativă și una obișnuită, acuzându-i pe oameni că exagerează. Ratele de cancer nu se pot multiplica de patru ori de la o lună la alta; epidemiile au un efectiv multiplicativ. Suntem în mod clar nepregătiți pentru a face față unor astfel de amenințări.

În cele din urmă, volatilitatea climatică va produce câteva efecte neliniare, și acestea se vor multiplica în lumea noastră interconectată, în care șocurile sunt mai acute. „Blackout”-ul (pana de curent electric) de pe Coasta de Est din august 2003 a fost nimic în comparație cu ceea ce ar putea veni.

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.