EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, MACROECONOMIE, INTERNATIONAL

Criza care urmează și percepția ei (Cristian Grosu)

Autor: Cristian Grosu – Cursdeguvernare.ro

Scurt, că altfel –  dată fiind tema – ar fi o impietate: Contextul, criza care vine pentru România și săptămâna de ceață.

Mai întâi, săptămâna de ceață:

Peste fix o lună de zile, începe o săptămână în care aștrii nefaști se aliniază – iar România va avea mari probleme să se finațeze rezonabil (haha! Acum avem dobânzi duble față de media țărilor cu creștere economică la jumătate față de a noastră!):

1, Serbia aderă (în pline negocieri de aderare la UE!), prin acordul ce e anunțat pentru 25 octombrie, la Uniunea economică eurasiatică, și trece alături de Rusia.

Cutuma piețelor arată că, în atare cazuri, întreaga zonă e reevaluată de investitori – problema difuzează peste graniță, iar vecinii sunt întotdeauna prinși de aceeași flamă.

Ce să mai spunem că România – a cărei legislație economică din ultimii 2 ani a fost ferm (ba chiar violent) prorusească, va intra la evaluarea – sumară, căci așa fac piețele – a investitorilor și finanțatorilor.

2, Pe 27 octombrie au loc alegerile din Argentina. Luni, 12 august, moneda locală și piața locală s-au prăbușit după scorul alegerilor primare din ziua precedentă, unde a ieșit câștigător tandemul populist Alberto Fernandez – Cristina Kirchner.

Ce treabă avem noi cu Argentina: sensibilitatea piețelor pentru economiile emergente și evaluarea prudentă a ”clienților” populiști care mișună prin aceste zone de câștiguri la risc. Iar atunci când transferul de bani e la o distanță de un click și nu la zeci de mii de km, prudența se propagă instantaneu.

3, Pe 31 octombrie are loc – cu sau fără acord – Brexit-ul. Doar o minune îl poate amâna.

Se fac tot felul de calcule și se scrie sub linie că impactul pe România e, în principiu, minor.

În principiu: cunoaște toată lumea fenomenul cu halterofilul care, după ce ridică 200 de kg, i se așază o vrabie pe greutate: stabilitatea încetează instantaneu. Or România are deficite mai grele decât halterofilul ăla cu 200 de kg.

Un reputat macroeconomist îmi atrage atenția: am fi norocoși ca, la deficitele crâncene pe care le avem, acea săptămână să nu fie ”furtuna perfectă”.

Criza

Dacă fundalul descris mai sus e prea abstract, să trecem la lucruri mai concrete:

Producția auto germană se pregătește de o prăbușire cu 21% în acest an: și trage și o țară ca România după ea:

Domeniul care asigură tracțiunea exportului și a valorii adăugate în România este zona de automotive – în afară de cei doi mari producători, Dacia și Ford, exportul nostru cu valoare adăugată mare stă pe industria pieselor și componentelor auto.

”Aiurea! Aici sunt salariile mici, iar când vor începe închideri prin Europa noi vom fi ultimii la care se va închide!”: o spune un expert în import-export, care mănâncă și el din palma cui se nimerește.

Nu-i așa:

În primul rând, NU e vorba de ”închideri”, că nici nu e nevoie de așa ceva pentru a te afunda în mocirlă:

avem un deficit comercial atât de mare (istoric – de la Burebista încoace!) încât simpla scădere a exportului pe această linie dezechilibrează și economia și finanțele publice.

În al doilea rând: industria prelucrătoare și exportul ei chiar au trecut la minus în această vară, după ani de creșteri continue! Ce să spui mai mult?

(Citiți și: ”Semnal de alarmă: Industria auto intră pe scădere la export”)

În al treilea rând: un super om de business din automotive povestește chiar acum:

”Am fost la Hanovra, la întâlnire: criza chiar vine. Toată lumea din automotive, de la italieni, la francezi, la nemți, la noi, ăștia, din Est, e speriată: mulți se bugetează cu comenzi la jumătate pentru anul 2020”.

La București nimeni nu e speriat.

Citeste continuarea articolului pe cursdeguvernare.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.