EDITORIALE, COMENTARII, ANALIZE, Constructii & Imobiliare

Compania viitorului si oportunitatile momentului (editorial, Octavian Badescu)

Sa incercam un exercitiu de imaginatie si sa plonjam impreuna pentru un moment in lumea anului 2050.

Eu vad o lume cu o medie de varsta semnificativ mai ridicata, cu o populatie in scadere, cu o inflatie semnificativa, cu deficite bugetare la cer si cu pensii la pamant.

O lume in care multe procese sunt automatizate si in care nivelul de trai individual se poate mentine doar daca ai o continua utilitate pentru ceilalti, muncind efectiv sau obtinand dividende ca actionar al unei companii cere presteaza servicii utile celorlalti, care adauga valoare in piete in care este loc de asa ceva.

O lume cu un grad din ce in ce mai mic de libertate individuala, in masura in care individul nu isi securizeaza singur si din timp un altfel de destin.

Vad o lume care valorizeaza din ce in ce mai mult resurse care ar putea lipsi – timpul, independenta – si care are o din ce in ce mai mare nevoie de servicii, una dintre putinele zone in care indivizii isi vor mai putea fi utili unii altora si in care vor mai putea monetiza dincolo de nivelul de subzistenta aportul propriu.

Detinatorii de resurse care sa raspunda unor nevoi de baza cvasi-perpetue isi vor maximiza beneficiile, binenteles daca nu le vor fi fost sub o forma sau alta nationalizate pana atunci.

Exista peste tot in lume insa anumite tipuri de nevoi al caror raspuns va avea capacitatea de a produce intotdeauna profit.

Se spunea deunezi ca daca ai un medic, un avocat si un contabil in familie esti in siguranta. De acord, aceste 3 tipuri de consultanta vor fi permanent utile, insa s-ar mai putea adauga la nivelul nevoilor individuale si dimensiunile ce tin de cariera, cele financiare, dragostea, parenting-ul, cele de tranzactionare imobiliara, in fiecare din aceste arii de preocupari exista spatiu in care ne putem adauga reciproc valoare ca indivizi, oferindu-ne “consultanta” si “servicii suport” unii altora in conditii de eficienta economica, pe baza diviziunii muncii.

Ca sa nu mai vorbim despre nevoile de hrana sau de adapost – unde deja ajungem sa privim catre activele imobiliare.

Ideea este ca vom avea cu totii nevoie de servicii din partea celorlalti in zonele in care realmente conteaza.

In egala masura vom avea nevoie de capacitatea de a ne genera venituri si atunci cand dormim, pentru a nu fi nevoiti sa muncim toata pana cand murim.

Cum poti evita sa se opreasca fluxul de venituri atunci cand se opreste, voluntar sau nu, aportul de timp si de efort alocat individual unei activitati servind interesului altor semeni? Raspunsul va sta in investitii in active capable sa genereze permanent lichiditati, deci care sa raspunda unor nevoi reale ale oamenilor, precum cele mentionate anterior.

Achizitionarea unui imobil necesita un capital mai substantial, insa la un nivel mai accesibil se situeaza investitia in actiuni. Si in ce actiuni ar fi cel mai intelept sa investesti decat in cele ale unei companii dintr-un domeniu pe care il intelegi, mai mult decat atat – poate chiar in care lucrezi sau chiar in compania a carei evolutie este influentata direct chiar de tine, indiferent care ar fi acel domeniu?

Doar ca prea multe oferte de acest tip nu prea exista pe piata, putine companii sunt deschise investitiilor din partea propriilor stake-holderi – angajati, colaboratori – mai ales in primele faze de dezvoltare. Atunci valoarea companiei are un potential semnificativ de apreciere si este capabila sa genereze tuturor randament investitional, atat din dividende, cat si din aprecierea valorii actiunilor, pe baza unei cresteri predictibile si sustenabile. In general, toata lumea isi doreste ca ceilalti sa lucreze la ei, pentru ei, la compania lor, insa cu totii ne-am dori sa lucram pentru noi. Cum aliniezi cele doua tipuri de interese, aparent divergente?

Vestea buna este ca se pot arhitectura astfel de modele in anumite domenii care nu necesita un consum intensiv de capital – spre exemplu in sectorul serviciilor si cu precadere in consultanta, fie ea imobiliara, dar nu numai. In zone in care exista un puternic aport individual, cel putin la nivel de perceptie, atat din partea clientului, cat si a prestatorului.

Iar aceasta arhitectura se poate realiza intr-o profunda ancora economica – vorbim despre un tip de companie construita inca de la bun inceput cu deschidere catre actionariat provenit din afara fondatorilor, in care toata lumea castiga, binenteles intr-o masura proportionala cu riscul asumat, care insa nu este mare datorita dispersiei coroborata cu nevoia relativ redusa de capital.

Odata cu schimbarea de generatii, noi forme de socialism le apar unora ca fiind atractive. Ca unul care a trait insa in Romania si in acea epoca realmente de trista amintire, imi amintesc o lozinca: “Oamenii muncii – proprietari, producatori si beneficiari ai rezultatelor muncii lor!”.

Dincolo de forma foarte atractiva, continutul era gol, intrucat totul era proprietate “de stat”, adica nu erai proprietar, se numea ca dupa ce s-a furat investitorilor reali compania, in colectivitate au devenit toti proprietari. Insa nimeni nu a vazut vreun dividend vreodata si nici nu si-a putut tranzactiona asa-zisa participatie, intrucat ea pur si simplu nu exista. De aceea nici nu a mers si socialismul a clacat in primul rand economic.

Din fericire, in sistemul capitalist proprietatea individuala exista realmente, iar – spre exemplu – compania de consultanta imobiliara pe care am fondat-o exact asta isi propune sa lucreze inclusiv cu actionari, oferindu-le servicii. Si oricine poate profita acum si in viitor de aceasta oportunitate, de a fi client si actionar in acelasi timp la aceeasi companie, fara a fi nevoit sa aiba vreun cont de tranzactionare pe bursa.

Vorbim insa despre un model adaptabil in mai multe domenii, imbatabil la nivel conceptual si expandabil la nivel mondial.

De ce un consultant care deja are eventual o entitate juridica proprie si care furnizeaza deja servicii clientilor sai nu s-ar implica in paralel la constructia unei retele la nivel local, national sau mondial, impreuna cu oricine este motivat sa o faca si realizeaza oportunitatea?

In zona de consultanta, cu precadere in cea catre clienti persoane fizice, nevoia de servicii suport care sa il faca pe prestator mai eficient, mai bine recompensat si mai respectat in domeniu este una reala.

Mai intai insa trebuie ca in primul rand sa ai ca antreprenor setarea mentala de a-ti deschide actionariatul, intr-o formula etica, corecta si atractiva pentru oricine ar dori sa se alature pe parcurs si sa construiasca impreuna cu tine, pentru a va putea bucura apoi impreuna inclusiv de dividende si de multiplicarea la un nivel exceptional a valorii detinerilor in propria companie.

In lumea anului 2050 – si chiar si pana atunci – capacitatea de a genera cash prezent si viitor pe baza unui efort prestat anterior se va dovedi a fi extrem de importanta.

 

——————————————————————-

Desemnat „Brokerul Imobiliar al Anului 2018, nou intrat in piata”, in cadrul Galei Clubului Profesionistilor in Imobiliare (CPI), Octavian Badescu este antreprenor in sectorul serviciilor si investitor, fondator al companiei de consultanta imobiliara Freedom Group Real Estate (www.freedomgroup.realestate).

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.