Statele paralele ale României (Cristian Grosu)

1 decembrie 2017 09:29

Autor: Cristian Grosu – Cursdeguvernare.ro

În România nu există un stat paralel.

Faptul că ar exista un stat paralel e formularea și găselnița de marketing și diversiune prin care cuplul Dragnea – Tăriceanu le-a scos pe ultima sută de metri a schimbărilor din Justiție și la deschiderea celui de-al treilea dosar al liderului PSD.

În România nu există un stat paralel dintr-un motiv foarte simplu: există mai multe state paralele. Iar din acest punct de vedere, Liviu Dragnea, cu cel de-al treilea și cel mai greu dosar al său, Nu e o victimă. El e acum doar vârful de lance a unui stat paralel aflat în plină încleștare atât cu un alt stat paralel, cât și cu însăși România ”normală” – România pe care naivii care o poartă și întrețin o văd – cu ochii minții, firește – înscrisă pe o traiectorie transparentă și ireversibilă în algoritmul de societate occidental.

Vom explica aceste lucruri în textul de mai jos – rânduri care ar putea fi desenul conjunctural al României dintr-o perspectivă aproape istorică: Româniile ascunse către care s-au drenat banii – toți banii de dezvoltare minimală a țării ”normale”.

Înainte de asta, mai e de spus că, în accepțiunea generală, noțiunea de stat paralel s-a configurat ca mix de politică – servicii secrete (aici incluzând și SIPA cu arhiva ei cu tot) – afaceri cu bani publici selective și preferențiale – poziționare geopolitică.

Un astfel de stat paralel a asigurat ascensiunea dlui. Liviu Dragnea – căci până și doborârea lui Victor Ponta (beneficiarul ajutorului unui alt stat paralel) s-a produs tot cu ajutorul, resursele și, mai ales tăcerea instituțională a unui astfel de stat paralel.

Despre servicii și statele lor paralele am scris detaliat AICI-LINK .

Acum vom aborda alte câteva astfel de structuri :

1-, Statul paralel al lui Liviu Dragnea și alianțele cu alte state

În ultimii 10-12 ani, acest stat construit în jurul lui Liviu Dragnea conține falanga politică – foarte puternică, afacerile și mecanismul de finanțare a politicii, precum și sistemul de protecție instituțională, finanțat și el din aceiași bani, format din serviciile secrete care garantează ascensiunea.

Din acest punct de vedere, declarația dlui. Dragnea – potrivit căreia afacerea Tel Drum a mai fost investigată (și spălată!) și a apărut deseori în spațiul public – e, în sine, o amenințare: ea se asemănă cu gestul ducerii degetului la nas al dnei. Elena Udrea.

Pentru 4 lucruri putem băga mâna în foc aici:

-, Tel Drum a fost o afacere atât de mare și, mai ales, de întinsă teritorial (adică nici măcar nu opera dintr-un apartament prevăzut cu o secretară și un fax – precum furturile obisnuite de TVA, de pildă), încât nu avea cum să scape atenției și monitorizării serviciilor secrete. A auzit cineva, ceva, de la instituțiile statului, în ultimii 10 ani, privind ilegalitățile și licitațiile dubioase ale acestei companii?

-, Niciunul din marii lideri politici, cablați la informații privind astfel de afaceri, nu a inițiat cea mai logică lege posibilă privind licitațiile la contractele publice: obligația firmelor care licitează să aibă acționariatul la vedere, și asta într-o țară în care conflictul de interese e infracțiune. (e probabil ca vreun naiv să fi îngăimat vreodată ceva despre necesitatea unei astfel de legi, dar e posibil ca el să fi fost adus rapid cu picioarele pe pământ ).

-, Nici ”cel mai informat om din România” – Traian Băsescu – și nici statul paralel în care slujea Traian Băsescu nu au mișcat un deget în fața gestiunii frauduoase a unei companii cu cifră de afaceri de miliarde – toți bani publici! – care a fost temelia ascensiunii lui Liviu Dragnea: pentru că Tel Drum a fost aportul fostului președinte al CJ Teleorman când a primit pașaportul oficial de cetățean al statului său paralel.

E inutil să mai detaliem aici de dezvălurile cu jumătate de gură ale dlui. Victor Ponta, privind partidele de tenis sau sticlele de vin trimise de dl. Liviu Dragnea fie protectorilor/serviciilor din propriul stat, fie celor din alte state paralele, îndeobște prin intermediul ”diasporei”.

Căci, ca un stat care se respectă, acest stat paralel are și o diasporă.: care a eșuat în negocieri la începutul mandatului guvernului PDL-PSD (2008-2009), atunci când dl. Dragnea, care a stat ministru de interne fix 13 zile, n-a putut aduce sub controlul său serviciu ”doi și-un sfert”. Ăla era în alt stat paralel.

-, Statul paralel al dlui. Dragnea s-a aflat mereu în plină expansiune, a făcut, păstrat și revendicat vasali, iar forța sa s-a bazat nu pe calitate și ”tehnologie”, ci prin copleșitorul avantaj numeric pe care ți-l dă mărimea teritoriului.

Noi nu suntem televiziune, dar dacă am fi, am posta un cameraman lângă Casa Poporului, la intrarea în Ministerul Dezvoltării: si am avea imagini cu cozile nesfârșite de primari PSD, cu dosare de zeci de kilograme sub braț, asteptând, sub îmbrâncelile și înjurăturile celor de la pază, să intre în minister și să obțină finanțările date foarte selectiv.

Ar mai fi de notat aici ”ambasadele” pe care statele paralele – și acum vorbim de cel al dlui. Liviu Dragnea – le au unele la altele. Dl. Sebastian Ghiță, ca reprezentant al unei ”supraputeri regionale”, a asigurat lungă vreme comunicarea și legăturile între mai multe astfel de entități – iar modul cum au fost instrumentate de procurori dosarele sale se va vedea în Justiție: soldățeii de la Prahova și procurorii de desene animate pe care i-am văzut la televizor și-au făcut de mult datoria.

Statul paralel al dlui. Dragnea s-a bazat și se bizuie pe împânzirea țării cu afaceri gen Tel Drum – mai mari sau mai mici, pentru că există și aici ”IMM-uri” – ai căror ”cetățeni” acționează într-o unitate de tip militarist și care, spre deosebire de alte state, au drept caracteristică accentul pe politica de partid locală.

Există și excepții, aici, dar ele au ca scop parcă doar să confirme regula. Iar aici ajungem la dl. Tăriceanu:

Citeste continuarea articolului pe cursdeguvernare.ro

Distribuiți articolul

Etichete:

Scrie un comentariu