Întunecare. Sfârşitul visului liberal în Europa Centrală (de Valentin Naumescu)

8 ianuarie 2018 08:16

Autor: Valentin Naumescu– Cursdeguvernare.ro

Puncte cheie:

  • Europa Centrală şi, odată cu ea, puterea de la Bucureşti se despart treptat de liberalism, privit în sensul larg, luminos, civilizaţional al termenului, nu neapărat în cel partizan, scufundându-se în discursul ipocrit al „neamestecului în treburile interne” și al urii faţă de străini şi de Justiţie, care ascunde dorinţa unor lideri autoritarişti de a acapara total puterea şi de-a-şi face de cap în „ograda proprie”, pe considerentul că au fost votaţi de popor şi că e „sub demnitatea naţională” să mai ţină cont de opiniile guvernelor şi instituţiilor occidentale;

  • Regiunea noastră se desparte totodată de principiul intangibilităţii politice a statului de drept, care a fost unul din principiile aderării noilor democrații la Uniunea Europeană, drapându-şi „suveranitatea” nocivă, de slabă calitate, în culorile întunecate şi ameninţătoare ale unui naţionalism pur demagogic, bisericos, revanşard, chipurile tradiționalist și protecţionist, retrograd prin consecinţele asupra practicilor şi politicilor publice, şi fără îndoială păgubos economic, pe termen lung;

  • Nu putem ignora nici adevărul istoric că ambele Războaie Mondiale precum şi Războiul Rece au avut ca punct de pornire Europa Centrală, asociate fiind discursurilor iliberale (imperiale, naționaliste sau ideologice), care au cuprins apoi în vâlvătaia lor întregul continent şi s-au extins asupra lumii, până când ordinea liberală a fost reinstalată, pentru mai scurtă sau mai lungă vreme, în epocile postbelice de la 1918, 1945 şi 1989;

  • În fapt, visul liberal a fost scurt în Europa Centrală. Dacă în Statele Unite sau Marea Britanie liberalismul a avut șansa de a rula mai mult de două sute de ani, devenind o tradiție culturală și politică adânc înrădăcinată, în regiunea noastră acesta nu a însuflețit regimurile politice mai mult de câteva decenii, răsfirate cu greu printre dominații imperiale străine, războaie și dictaturi, de dreapta sau de stânga;

  • Astăzi, de la Varşovia la Viena sau Praga, şi de la Budapesta la Bucureşti se văd semnele ascensiunii la putere şi consolidării unor grupuri/partide tot mai agresive, mai iliberale şi mai sfidătoare, care refuză să mai respecte norme, valori şi principii europene şi euro-atlantice, cândva considerate non-negociabile;

  • Probabil că paradigma liberală intră în declin și în unele democraţii occidentale mai vechi, dar aici, în regiunea noastră, totul se vede mai urât şi mai deprimant pentru că declinul este asociat cu sărăcia, corupţia şi deficitul educaţional, cu un grad ridicat de politizare a societăţii şi de dependenţă a oamenilor de rând de puterea politică, de abuzurile ciocoilor mari şi mici, spre deosebire de ţările bogate (de exemplu, Statele Unite) în care o clasă mijlocie robustă îşi permite să fie dezinteresată de mersul guvernării şi de lupta partidelor pentru putere, având venituri care nu depind esenţial de deciziile guvernamentale;

  • Democraţia” fără stat de drept, fără valori liberale, deschidere spre exterior şi raportare la standarde internaţionale nu e decât legitimarea jalnică, prin votul unui electorat redus numeric și destul de ignorant, a unei puteri care tânjeşte după autoritarism, închidere, izolare, naţionalism, privilegii personale şi corupţie, a unor ciocoi (în niciun caz baroni) ajunşi la butoanele puterii în stat după ce au fost votaţi, de exemplu, de 17% din totalul alegătorilor (cazul concret al PSD în România);

  • Ceea ce a câștigat prin triumful în Războiul Rece, Occidentul pierde acum prin discordia internă și ascensiunea platformelor iliberale, spre marea, enorma satisfacție a Rusiei lui Putin. Uniunea Europeană se distanțează de Statele Unite (sau invers) iar în interiorul Uniunii Europene nucleul dur se distanțează de Europa Centrală (sau invers). Slăbit și divizat pe mai multe falii ideologice și cultural-politice, obsedat de protejarea frontierelor naţionale împotriva venirii străinilor dar și de resuscitarea identităților etnice, naționale, religioase sau, mai nou, chiar subregionale şi locale, atras de creșterea autorității regimurilor interne, renunțând la liberalism ca cea mai eficientă armă împotriva subdezvoltării și dictaturilor de tot felul, Vestul cedează treptat Rusiei controlul asupra Europei Centrale iar Chinei controlul asupra economiei globale;

  • Strategia de securitate a lui Trump identifică în mod corect Rusia și China drept marii inamici ai puterii americane și ordinii liberale dar, paradoxal, acțiunea politică a lui Trump nu face decât să le consolideze, prin politicile iliberale, anti-globaliste și de rupere a unității binomului occidental, nu demult infailibil, SUA-Uniunea Europeană.

Citeste continuarea articolului pe cursdeguvernare.ro

Distribuiți articolul

Etichete:

Scrie un comentariu