„Sufism și poezie mistică în Persia” de Viorel Olaru (recenzie)

6 iulie 2014 15:22

Recenzie a cărții „Sufism și poezie mistică în Persia” de Viorel Olaru

Autor: Ovidiu Leonte

sufismCeea ce întreprinde Viorel Olaru în cartea Sufism și poezie mistică în Persia este salutar, considerând că în România nu există prea multe traduceri ale poeziei sufiste sau ale literaturii persane sau arabe în general. Fluxul cultural vine în România dinspre Occident, astfel că o incursiune în Orient și în special în Orientul secolelor anterioare modernismului, (care modernism din această zonă geografică a ajuns în ultimul veac să fie identificat cu fanatismul) este mai mult decât bine-venită, este chiar necesară.

O carte care tratează o asemenea temă – filosofia Orientului Mijlociu și expresia pe care și-o găsește în versificație – nu putea să nu aibă parte de o introducere pe măsură. Astfel că prima parte din Sufism și poezie mistică în Persia tratează nu atât literatura sau cultura, ci istoria Persiei din secolul al X-lea până în secolul al XVIII-lea. Începând cu instaurarea Dinastiei Ghaznavidă și terminând cu dinastia Safavidă, trecând prin dinastia Selgeucizilor și prin valurile de atacuri ale hanilor mongoli cu dinastia Timuridă pe care au înființat-o, această primă parte ne descrie premisele dezvoltării sufismului și a poeziei mistice, ulterior în celelalte trei părți făcându-se dese referiri la aceste repere istorice.

Istoria Persiei și a Orientului Mijlociu este foarte agitată. Orgoliile, dorința de mărire și nevoia de putere au rupt mai mult decât în Occident conducătorii de oamenii de rând, acestora rămânându-le în ultimă instanță opțiunea de a se refugia în filosofie, în cultura spiritului. Din această nevoie de a face față unei realități foarte crude s-a născut sufismul ca și concept sacru. Viorel Olaru a ales să dedice aproximativ un sfert de carte, respectiv partea a doua a acesteai, aspectelor care au dat naștere dezvoltării acestui concept. Importanța motivației apariției și dezvoltării sufismului devine foarte clară atunci când sunt menționate grupările filosofice și religioase care i se opun, fie din motive de doctrină (sunt conceptual diferite sau abordează diferit aspecte esențiale ale religiei), fie din motive politice (sufismul este perceput ca „o posibilă doctrină rivală, iar în unele cazuri o atitudine de negare a orânduirii de stat…”).

Citiți continuarea pe SiglaBookBlog

Distribuiți articolul

Etichete:

2 comentarii

  • Mihaela Neagu

    Felicitări! O lucrare de excepție! Felicitări, Editura Herald!

  • Mihaela Neagu

    Felicitări,Editura Herald! O carte de excepție!

Scrie un comentariu