Problema celor trei corpuri (recenzie, de Mihnea Măruță)

7 mai 2018 21:16

Sursa: pressone.ro

La sfârşitul lunii martie, un articol din Financial Times, preluat de mai multe publicaţii, anunţa că gigantul Amazon ar intenţiona să investească un miliard de dolari într-un serial de trei sezoane bazat pe trilogia Remembrance of Earth’s Past(Amintiri din trecutul Terrei), a scriitorului chinez Liu Cixin, trilogie SF cunoscută în Occident mai ales sub numele primului volum – Problema celor trei corpuri.

Un miliard de dolari? Nici un serial, niciodată, nu a costat atâţia bani. Cea mai scumpă producţie de televiziune din toate timpurile este The Crown (130 de milioane de dolari per sezon), din care Netflix a produs două sezoane.

Nici toate părţile din Game of Thrones la un loc, chiar dacă am lua în considerare o medie de 10 milioane de dolari per episod, nu se apropie de un buget de un miliard de dolari.

Ce are, deci, atât de special cartea lui Liu Cixin, încât ecranizarea să merite o asemenea investiţie? Asta m-am întrebat atunci şi acea ştire m-a făcut să comand Problema celor trei corpuri – publicată recent şi în româneşte, la editura Nemira.

Nu auzisem de scriitorul chinez şi abia ulterior am citit că, în 2015, traducerea în engleză a cărţii sale a câştigat premiul Hugo pentru roman − cea mai importantă distincţie acordată anual de fanii temeinici ai literaturii SF.

Ei bine, acest roman dezvăluie un scriitor cu o imaginaţie debordantă, dublată de o cunoaştere teoretică pe măsură. Minţi ca ale lui ar trebui incluse în patrimoniul mondial. Creatori ca el ar trebui să fie susţinuţi din bugete publice pentru a concepe liniştiţi scenarii cât mai neverosimile.

Şi ştiţi de ce? Pentru că, atunci când se produc „lebede negre” − evenimente cu totul imprevizibile care silesc sistemele să se reconfigureze −, singurele variante de răspuns pot proveni doar de la acest tip de inteligenţă.

Oamenii nu sunt capabili, ca grup, să reacţioneze la mari şocuri colective. Au nevoie ca un lider să ia decizii şi să le aplice, iar acel lider nu poate face asta decât dacă are la îndemână proiecţiile ordonate pe care le pot realiza câteva creiere lăsate să se joace programatic.

La nivel individual, noi reacţionăm cu precădere în moduri previzibile, după cum am văzut la alţii sau în funcţie de cum am fost educaţi. Când ne blocăm sau când ne simţim pierduţi, de regulă cerem ajutor.

Dar, la scară mare, riscurile de nu avea soluţii la întrebarea „şi acum ce facem?” sunt de nepermis.

Citește continuarea pe pressone.ro

Distribuiți articolul

Etichete:

Scrie un comentariu