Industria otelului in Romania: doua grupuri sunt eficiente si adaptate cerintelor pietei, celelalte sunt pe pierdere si ameninta cu restrangeri de activitate datorita costurilor

14 martie 2014 08:35

Siderurgie_RomaniaIndustria otelului din Romania a fost serios afectata de criza financiara, in conditiile in care cei mai mari jucatori de pe piata locala sunt detinuti de multinationale, ale carora afaceri la nivel global au scazut, pe fondul cererii de otel in scadere in ultimii ani.

Cele mai puternice grupuri straine pe care le regasim in siderurgia romaneasca sunt Arcelor Mittal, grupul Mechel, grupul TMK, grupul Tenaris, Ductil SA Buzau, care se regasesc si pe lista membrilor Uniunii Producatorilor de Otel din Romania UniromSider.

Pe langa scaderea cererii, industria siderurgica din tara  noastra a fost afectata si de majorarea costurilor pentru subventionarea energiei regenerabile. Nu este obiectul acestei analize a stabili daca Romania a procedat corect si sustenabil in domeniul regenerabilelor. Insa ce putem observa in siderurgie este ca unele dintre grupurile mari – Tenaris (Silcotub) si TMK – sunt eficiente, adaptate nevoilor pietei si nu conditioneaza mentinerea activitatii de eventuala reducere a poverii costurilor induse pentru sustinerea regenerabilelor. In schimb, celelalte grupuri sunt nerestructurate, au amanat 10 ani sau mai mult investitiile in retehnologizare, iar acum sunt afectate de mai multi factori care au condus pana la insolventa – cazul Mechel.

 

 

1. ARCELOR MITTAL

Detine Mittal Steel Galati, cel mai mare combinat siderurgic din tara, ArcelorMittal Hunedoara, ArcelorMittal Tubular Products Iasi (Tepro Iasi), cel mai mare producator de teava sudata, ArcelorMittal Tubular Products Roman (Petrotub), singurul producator din tara de tevi fara sudura, ArcelorMittal Tubular Products Galati.

Mittal Steel Galati este singurul combinat siderurgic din Romania care nu utilizeaza furnale cu arc electric, bazandu-se in schimb pe minereul de fier si carbune pentru a produce un tip special de otel, mai maleabil si potrivit pentru a produce tabla de otel.

Productia a crescut din momentul privatizarii, de la 3,7 milioane de tone, in 2001, la aproape 5 milioane tone, in 2005, pentru ca apoi sa scada. In 2007, productia a fost de 4,4 milioane tone de otel lichid. Circa doua treimi din aceasta productie erau destinate pietelor externe, restul fiind contractate de firme din Romania.

2013 a fost al cincilea an de pierderi, dar au fost injumtatatite fata de 2012, la circa 115 milioane de lei (26,7 mil. euro). Mittal Steel Galati a cautat o restructurare a combinatului, axandu-ne pe activitatile de baza, si a facut investitii in modernizarea capacitatii de productie in incercarea de a stopa pierderile. In ultimii patru ani, investitiile pentru modernizarea capacitatilor de productie au insumat 200 de milioane de euro, din care 83 milioane de euro s-au investit in Furnalul 5, dupa cum declara recent in presa CEO-ul combinatului, Bruno Ribo.

Pierderile au fost provocate de scaderea cererii de tabla groasa de pe piata laminatelor, atat din zona Marii Negre-Balcani, cat si de pe piata interna, precum si evolutia preturilor la energie in Romania, cresterea eco-taxelor adaugate la pretul electricitatii. Aceasta a afectat direct competitivitatea industriei in zona Marii Negre, sustine Bruno Ribo.

Toata divizia Flat Carbon Europe a grupului ArcelorMittal, din care face parte si combinatul de la Galati, a raportat, pentru ultimul trimestru al anului trecut o pierdere operationala de 366 milioane de euro.

Cele mai mari amenintari pentru combinat, in 2014, raman costul electricitatii si cel al gazului. Bruno Ribo sustine ca liberalizarea pretului la gaze – o crestere (n.r. aproape dublare pentru consumatorii industriali) pentru pretul gazului din productia interna, in perioada 1 ianuarie 2013 – 31 octombrie 2014, se va face dupa un calendar „nerealist”. Totodata, managerul a adaugat ca in regiunea Marii Negre exista competitori care sunt avantajati de costuri injumatatite la energie.

Mittal Steel Galati si-a crescut cota de piata cu 20%, comparativ cu 2010, dupa cum sustine managerul combinatului, care adauga ca la principalele produse are peste 50% din piata.

ArcelorMittal Hunedoara a inregistrat in 2012 o cifra de afaceri de 435,6 milioane lei (98 mil. euro), in crestere cu 12,2% fata de 388 milioane lei atins in 2011, dar piederile aproape s-au dublat, la 37,6 milioane de lei (8,4 mil. euro).

 

2. GRUPUL MECHEL.

Detine COS Targoviste, Industria Sarmei Campia Turzii, Ductil Steel (Buzau + Otelul Rosu din Caras-Severin), Laminorul Braila.

In 2013, Mechel a vandut toate cele cinci combinate metalurgice detinute in Romania firmei Invest Nikarom, controlata de doi cetateni rusi, Svetlana si Victor Chumakov, pentru suma absolut modica de 52 de euro. Consiliul director al Mechel a aprobat, anul trecut, vanzarea mai multor active din Rusia, Romania, Ucraina, Lituania, Bulgaria, Kazahstan si Marea Britanie. „Pentru Moscova, uzinele din Romania erau atat de nesemnificative incat nu erau o prioritate„, afirma la acel moment Svetlana Chumakova, care din 2002 a fost reprezentantul grupului rus Mechel in Romania.

Dupa achizitie, combinatele au intrat, rand pe rand, in insolventa. Datoriile COS Targoviste, de exemplu, au urcat, anul trecut, cu 14% la 614,1 milioane lei, de la 538 milioane lei la inceputul exercitiului financiar, potrivit rezultatelor financiare preliminare transmise de companie Bursei de Valori Bucuresti (BVB).

La un an de la incheierea tranzactiei, COS Targoviste (fostul Mechel Tragoviste), singurul producator de otel beton din Romania, ce poate asigura aproape jumatate din cererea interna, a inregistrat vanzari de 430,5 milioane de lei (97,7 mil. euro), la jumatate fata de 2012, iar pierderile au coborat de 2,6 ori, la 39,1 milioane de lei (8,9 mil. euro). In 2012, pierderile erau de 104 milioane de lei (24 mil. euro) si au fost cauzate, in principal, de activitatea operationala, de unde combinatul a inregistrat pierderi de 35,4 milioane lei (8 mil. euro), de 2,3 ori sub rezultatul negativ din 2012, de 81,5 milioane lei.

Mechel Campia Turzii consemna, in 2011, pierderi de 107 milioane de lei (24,3 mil. euro), potrivit datelor Ministerului de Finante. Compania a fost oprita de la tranzactionare, pe 29 martie 2013, cand actiunile erau in scadere de 16,67%, pana la 0,10 lei/actiune.

In 2011, uzinele Mechel Romania aveau pierderi cumulate de 130 milioane de euro, iar anul trecut, de 200 milioane de lei (45 mil. euro), potrivit datelor prezentate de Invest Nikarom.

Invest Nikarom controleaza compania printr-un offshore din Cipru, Mazur Investments, care detine 86,6% din capital. Un pachet de 8,92% apartine SIF Oltenia, 0,42% este detinut de persoane fizice, iar statul roman, prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) are 4,04% din actiuni.

Reprezentantii Invest Nikarom sustin ca intentioneaza sa continue productia la combinatele preluate de la Mechel si sa nu le vanda la fiare vechi, insa in unele cazuri va renunta la unele sectii nefolosite sau va inchiria unele active.

Pe de alta parte, acestia isi doresc un ajutor din partea statului, mai exact neaplicarea in facturi, la consumatori mari, a costurilor suplimentare aferente energiei verzi. „In alte state, aceasta taxa a fost amanata pentru 2014„, afirma Sergiu Lapti, reprezentant juridic al Invest Nikarom, care a adaugat ca pretul energiei din Romania este mult mai mare decat cel din Rusia sau Ucraina.

La nivel mondial, gigantul rus Mechel a raportat, in primele noua luni din 2013, o pierdere de 2,25 miliarde de dolari, cea mai mare din ultimii zece ani, in principal din cauza deteriorarii situatiei economice, dupa cum nota, la acea vreme, Bloomberg.

 

3. GRUPUL TENARIS SILCOTUB – arata ca se poate si pe profit in siderurgie

Grupul argentiniano-italian Tenaris detine capacitati in Zalau si Donasid Calarasi. Silcotub Zalau, fabrica tevi fara sudura destinate in special industriei de petrol si gaze, are o capacitate anuala de productie de 180.000 de tone. Otelaria de la Calarasi are o capacitate anuala de productie de 470.000 de tone de otel si este furnizorul de materie prima pentru fabrica de tevi din Salaj – Silcotub Zalau.

In Top ZF 100 Cele mai valoroase companii din 2013, Silcotub ocupa pozitia 35 cu o valoare de 413 milioane de euro.

In 2012, Silcotub Zalau a avut o cifra de afaceri de 1,6 miliarde de lei si un profit de 231 milioane lei, in crestere cu aproape 50% fata de profitul din 2011, de 107 milioane de lei, potrivit datelor Ministerului de Finante.

De ce este profitabila Tenaris Silcotub? Pentru ca este axata pe tevi si oteluri speciale destinate industriei de petrol si gaze, asadar nu intra in lupta generala pe preturi, asa cum sunt producatorii de otel-beton. O rata de profit net de 14% pare din alta industrie, iar grupul italian Tenaris investeste zeci de milioane de euro anual in noi capacitati.

Recent, Silcotub a inaugurat o noua linie de finisare a tevilor in urma unei investitii de 60 milioane de euro si va putea raspunde mai bine cererii clientilor din Europa, Africa de Norda, Orientul Mijlociu si zona Caspica.

 

4. GRUPUL TMK – si el profitabil in Romania

Grupul rus TMK se afla printre primii trei lideri mondiali in domeniul productiei de tevi, iar in Romania detine TMK Resita (Otelu Rosu) si TMK Artrom Slatina.

In 2012, cifra de afaceri a TMK-Artrom Slatina a fost de 105,7 milioane de euro, iar profitul brut de 7,7 milioane de euro. TMK-Resita a inregistrat, in aceeasi perioada, o cifra de afaceri de aproximativ 106 milioane de euro si un profit brut de 6,5 milioane de euro. Ambele fabrici au inregistrat profit si in 2011.

Capacitatea uzinei din Slatina este 200.000 de tone anual, datorita unor programe de investitii si modernizari incepute in 2002. Uzina de la Resita este furnizorul de materie prima pentru fabrica din Slatina. Volumul total al investitiilor tehnologice si de mediu la ambele fabrici este estimat de reprezentantii companiei la peste 140 de milioane de dolari.

Complexul industrial TMK-Artrom/TMK-Resita are aproximativ 2.000 de angajati. TMK-Artrom exporta aproximativ 85% din produsele sale in tari membre ale Uniunii Europene (UE), dar si in SUA si Canada. TMK-Resita exporta circa 45% din productie in Orientului Apropiat si tari din UE.

 

5. DUCTIL BUZAU.

Compania producatoare de electrozi de sudura este detinuta in proportie de 72,3% de Fro Air Liquide Welding, parte a grupului francez Air Liquide, in timp ce fondul de investitii Broadhurst, are o participatie de 11,7%. Restul actiunilor sunt detinute de Air Liquide Welding France, 2,94%, si persoane fizice si juridice, 13,03%.

Ductil Buzau este subiectul diverselor dispute intre actionari referitoare la management, venituri si cheltuieli, distribuirea de dividende. Broadhurst solicitase recent demiterea actualei conduceri si administrarea judiciara in baza legii insolventei. Pe de alta parte, fondul de investitii a cerut actionarului majoritar distribuirea de dividende, insa francezii au respins propunerea.

Compania si-a crescut afacerile cu 8,25% in prima jumatate a lui 2013, pana la 80,1 milioane de lei, fata de 74 milioane de lei, in 2012. La finalul primului semestru al anului trecut, compania inregistrat un profit net de peste 5,5 milioane de lei, cu putin peste un milion de lei mai mare decat cel din 2012.

 

Producatorii de otel activeaza intr-un mediu de afaceri international competitiv, in care costurile de productie sunt decisive in mentinerea cotei de piata. De aceea, cel mai probabil, 2014 va fi un an similar cu cel anterior pentru jucatorii din Romania, in sensul ca acestia vor fi presati de conjunctura tarifelor energetice si vor continua sa se restructureze si sa eficientize activitatea. Faptul ca la nivelul industriei globale perspectivele redevin optimiste (vezi link mai jos), ar putea fi un sprijin suplimentar in incercarea grupurilor neprofitabile de a iesi din zona pierderilor.

 

Citeste si Cererea globala in industria otelului isi revine, dar problemele structurale raman

Distribuiți articolul

Etichete:

Scrie un comentariu